Mărturisesc că, de la o vreme, am încetat să mai fiu un cititor “organizat”. O fi bine? O fi rău?

Pe noptieră, în ultimul timp şi-au găsit locul Paşii profetului, Trei dinţi din faţă, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici şi Jurnalul fericirii.

Iar astăzi, cafeaua de dimineaţă m-a găsit în compania unei cărţulii subţiri-subţiri… Câteva pagini pierdute printre bătrânele amante de hârtie luate cu împrumut, mult prea încercate de buricele degetelor şi de vreme, de a căror existenţă recunosc, uitasem. Legendele insectelor.

Oare se mai citesc astăzi basme, legende, poveşti, snoave, descântece sau ghicitori în afara bibliografiei şcolare obligatorii? Mai sunt poveştile… nemuritoare?

Mie tare dragă îmi este Legenda albinei…

Când a voit Dumnezeu să facă lumea, a trimis pe albină la dracul, ca să-l întrebe pe acesta de sfat: cum ar fi mai bine, să facă numai un singur soare, ori mai mulţi?

Albina se duse, îl întrebă pe dracul de sfat şi apoi se puse pe nesimţite pe capul lui. Duca-se-pe-Pustii începu a se sfătui cu sine, cum ar putea mai înţelepţeşte răspunde la întrebarea aceasta, şi a zice: Dacă vor fi mai mulţi sori, nu va fi bine, pentru că arşiţa lor ar putea să întreacă văpaia iadului, şi atunci oamenii n-ar mai avea nicio frică de dânsul! N-ar fi bine, zise el mai departe, dacă ar fi mai mulţi sori şi de aceea, pentru că ar putea să prefacă noaptea în zi, şi atunci faptele întunericului ar avea un capăt!

După acestea, dracul îşi dete părerea sa, zicând:

- E mai bine dacă va fi numai un singur soare!

Zburând acuma albina ca să ducă Domnului răspunsul acesta şi prinzând a zbârnăi, Stăpânul-Nopţii cunoscu că ea şezu pe capul lui şi că a ascultat ceea ce a vorbit el cu sine. Deci, înverşunat fiind pentru aceasta, o lovi cu un bici peste spate.

Din pricina acestei lovituri, albina se făcu toată neagră. Şi tot de la dâ