Eram student şi aflasem, nu ştiu cum, despre o excursie de o săptămînă organizată în Cehoslovacia de BTT, Agenţia de Turism pentru Tineret de pe vremea aceea, o instituţie soră mai mică a ONT, legată cumva de UTC. Ştiam că Praga e extraordinară, că se numea „oraşul de aur“ şi că, printre ţările comuniste, singurele pe care, ca om de rînd, puteai aspira atunci să le vizitezi, era o destinaţie de top, cum s-ar zice astăzi. Preţul nu era imposibil şi, oricum, pe atunci, nu neapărat banii erau problema. Trebuia însă întocmit un dosar. Era vorba de o mulţime de acte dintre care unele ţineau de facultate şi de administraţia acesteia (trebuia să-şi dea acordul decanul), iar alte hîrtii se cereau semnate de organele de partid, deşi eu nici nu eram membru PCR. Dar făceam parte, ca toţi studenţii, din UTC. Şi primisem un formular cu o listă întreagă de semnături ce trebuiau obţinute. În cele mai multe cazuri era vorba doar de o chestiune formală şi nu mă temeam că voi întîmpina vreun obstacol. Mă gîndeam că refuzurile apăreau doar în cazuri speciale, dacă era vorba de cineva care crease probleme şi care eventual intrase în vizorul securităţii sau al partidului. În nici un caz nu-mi închipuiam că profesorii sau autorităţile din facultate se vor opune.

Pe formularul meu era însă şi o rubrică avînd pentru mine un nume ciudat: secretar B.O.B. Iniţialele desemnau Biroul Organizaţiei de Bază, al PCR. Am aflat că persoana cu respectiva funcţie e o profesoară de la Geografie. Pe vremea aceea, printr-o decizie administrativă de tip comunist (cu iz ilf-petrovian), facultăţile de Geografie, Geologie şi Biologie fuseseră comasate într-o unică instituţie de învăţămînt aparţinînd de Universitatea Bucureşti. Pe atunci încă mai circula şi o vorbă atribuită matematicianului Grigore Moisil legată de asemenea decizii, şi anume că soluţia cea mai bună ar fi să se comaseze Geografia cu