De la Emil Boc nu mă mai aştept la nimic bun. Aşa că nu mă surprinde că Emil Boc nu are bani pentru bugetul sănătăţii şi educaţiei. Aştept momentul când Emil Boc va recunoaşte iar că ne-a minţit atunci când spunea cu mult aplomb că sănătatea şi educaţia sunt prioritare pentru guvernarea pe care o păstoreşte spre prăpastie. Pentru anul 2011, Emil Boc a acordat educaţiei cu aproximativ unu la sută mai puţin comparativ cu anul 2010. Atât de prioritară e educaţia, încât Emil Boc taie fără să clipească. Adaugă însă la biserici. Emil Boc speră că măcar pe această cale să îşi salveze sufletul. În baza enoriaşilor nu se poate lăsa. La câtă sărăcie a adus guvernarea Boc, Emil Enoriaşul ar trebui să se bucure că oamenii nu îl pomenesc de rău şi nu se leapădă de el ca de satană.

Există o vorba în popor că de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Vorba pare valabilă doar pentru popor şi mai puţin pentru înaltele feţe bisericeşti de la care aşteptam ceva mai multa cumpătare.

Când spitalele se închid din lipsă de bani şi nicidecum că sunt prea mulţi medici la un bolnav, când şcolile se comasează nu pentru că sunt multe şi nefolositoare, ci pentru că aşa înţelege Emil Boc reforma, decizia de a da bani bisericilor nu poate părea decât scandaloasă.

Atitudinea ar fi fost salutară într-o perioadă în care şi poporul ar fi putut să beneficieze de o majorare de salariu, de o pensie plătită la timp. Emil Boc e generos cu banii poporului. Căci rezerva aflată la dispoziţia premierului nu e alcătuita din donaţiile familiei Boc către premierul Boc. A făcut o donaţie cu smerenie, aceeaşi smerenie afişată când îşi mărturisea minciuna, din bugetul în care varsă tot cetăţeanul. Dar cum spuneam, nu Emil Boc mă cutremură, ci atitudinea feţelor bisericeşti.

Nu am auzit nici un preot care să se solidarizeze cu satul, cu localnicul care protestează că rămâne fără spital. Nu am găsit