Pe Şerban Pavlu îl puteţi vedea la Teatrul Bulandra în „Artă", „Căsătoria", „Mamouret", „Moartea unui comis voiajor", la Teatrul Act în „Forma lucrurilor" şi „Acasă la tata", dar şi în filme. Unul dintre ele este „Nuntă mută", în regia lui Horaţiu Mălăele, dif

Despre filmele în care îl vom vedea anul acesta, despre piesele de teatru - mult mai multe decât am avut spaţiu să le enumerăm - dar şi despre deschiderea actorului către diverse forme ale actului artistic vorbim mai jos cu Şerban Pavlu.

Există persoane care ţi-au fost mentori, care te-au ajutat să te lansezi?

Şerban Pavlu: Nu pot să spun că am avut mentori, cuvântul ăsta spune multe. Am terminat facultatea în anul 1997, promoţia Alexandru Repan. Era profesorul nostru de clasă, dar, concomitent, au terminat şi cei de la profesorul Ion Cojar şi Gelu Colceag. A fost o generaţie puţin mai mare decât de obicei şi foarte mulţi studenţi care intraseră la 18 ani.

La actorie se putea intra până la 27 - 28 de ani, asta înseamnă că terminai după 30. Dar noi am fost destul de tineri şi, mă rog, cum s-a spus după aia, destul de plini de avânt, destul de buni. Şi singura dovadă palpabilă e că foarte mulţi oameni din generaţia aceea sunt angajaţi în teatrele bucureştene. Rectorul de pe atunci al facultăţii, domnul Victor Rebengiuc, devenit directorul Teatrului Bulandra în anul în care am terminat noi, a făcut un gest curajos şi neobişnuit pentru vremea aia. A angajat în Teatrul Bulandra, în vara anului 1997, opt tineri actori din această generaţie. A fost extraordinar, a fost, într-un fel, şansa generaţiei mele. Şi mentor îmi este aproape toată generaţia matură din Bulandra, pentru că erau şi sunt nişte actori extraordinari, cu un anumit spirit de echipă, care se păstrează şi acum. Teatrul Bulandra a fost ca a doua şcoală pentru mine.

Ce trebuie să facă un tânăr actor care termină institutul pen