Una dintre cele mai răspândite pasiuni ale românilor este pescuitul, iar numărul mare de lacuri şi de ape curgătoare de la noi a ajutat la dezvoltarea acestui sport al răbdării şi al îndemânării. Mulţi pescari stau zile întregi „pe baltă“ pentru relaxare. Ei sunt dispuşi să cheltuiască sume importante de bani pentru pasiunea lor.
Giani (53 de ani) este unul dintre pescarii amatori care aşteaptă cu nerăbdare fiecare sfârşit de săptămână călduros pentru a merge la pescuit. Găseşte în acest sport cea mai bună metodă de relaxare şi de evadare din cercul „serviciu-casă-serviciu". „Nu sunt genul care să stea câte trei-patru zile pe baltă cu cortul şi cu tot felul de provizii. Îmi place să-mi petrec dimineaţa lângă apă, în linişte, fără să mă gândesc la altceva decât la peşte şi cum să fac să-l prind. În zilele bune, când «muşcă», stau şi până seara", povesteşte omul.
Nu prea mănâncă peşte
Surprinzător, Giani, spune că peştele nu se află printre preferinţele lui gastronomice. „Îmi place să-l prind, să văd lanseta sau undiţa arcuită, să mă lupt cu el până să îl aduc aproape şi senzaţia pe care o am înainte să-l scot pe mal, atunci când este cel mai dezamăgitor să-l scapi. În schimb, nu prea «mă omor» cu mâncatul", recunoaşte bucureşteanul, care se ghidează după mai multe reguli atunci când merge la pescuit.
Una dintre ele este aceea că niciodată nu merge singur. „Prefer să merg cu un prieten, doi. Mai stăm de vorbă la o bere, mai glumim. Dacă mergi singur şi stai o zi întreagă pe apă şi nici nu prinzi nimic, înnebuneşti de plictiseală. Nici dacă prinzi ceva nu are farmec dacă eşti singur, mai ales dacă e o captură bună", explică Giani, care a fost la pescuit ultima oară chiar weekendul trecut, pe un lac privat din apropierea Capitalei. Pe bălţile particulare este permis pescuitul chiar şi în perioada de prohibiţie (4 aprilie - 2 iunie
