România a aplicat strategiile anticorupţie în grabă, accelerat, mai ales la presiuni externe, iar acest lucru a creat mai multe probleme decât a rezolvat, arată un raport de audit independent realizat pentru Ministerul Justiţiei, la sugestia Comisiei Europene. În acelaşi timp, a fost nevoie de intervenţii externe „susţinute" pentru ca instituţiile anticorupţie să nu fie reduse la tăcere în România. Experţii consideră că strategia de luptă anticorupţie concepută sub mandatul Monicăi Macovei este mai bună decât cea actuală, din mandatul ministrului Cătălin Predoiu.

Pe o scară de la 1 la 5, unde 5 înseamnă „extrem de corupt", cele mai corupte instituţii din România, în anii 2009 şi 2010, sunt partidele politice (4,3 în 2009 şi 4,5 în 2010), urmate de Parlament (4,3 în 2009 şi 4,5 în 2010) şi de sistemul de justiţie (4,2 în 2009 şi 4 în 2010). Cele mai puţin corupte instituţii sunt Biserica (2,3 în 2010), Armata (2,4 în 2010), mass media şi sistemul de educaţie (3,1 în 2010). Experţii se folosesc de sondaje de opinie şi de indicatori de percepţie privind corupţia.

Modul în care Ministerul Justiţiei şi celelalte instituţii responsabile cu anticorupţia au ales să implementeze strategia anticorupţie, pornind de sus în jos şi nu invers, de la nivel local sau măcar regional, a dus la ineficienţa luptei împotriva corupţiei. De asemenea, administraţia nu şi-a asumat niciodată lupta anticorupţie, ci a tratat-o ca pe o treabă care se află exclusiv în grădina instituţiilor specializate - Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Agenţia Naţională de Integritate (ANI) sau Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul Ministerului de Interne.

Pe de altă parte, „cele mai importante instituţii anticorupţie din ţară, DNA şi ANI, s-au confruntat cu mai multe încercări de a li se limita eficienţa şi au fost necesare presiuni interne şi externe susţinute pentru a i se p