De la jumatatea lunii martie, Siria fierbe mocnit. "Primavara araba" a ajuns si aici si dupa patru saptamani de proteste antiguvernamentale numarul mortilor se ridica la cel putin 171.
Miscarea de protest se extinde la tot mai multe orase si pune in pericol regimul autoritar al presedintelui Bashar al-Assad. Zeci de mii de oameni cer libertati politice si sfarsitul vechii legi ce impune starea de urgenta, care extinde autoritatea statului in aproape toate aspectele vietii sirienilor.
Este greu de stabilit cu precizie ce se intampla in Siria. Insa fragmentele de informatii care razbat, fie prin inregistrari cu telefonul strecurate prin granita in afara tarii, fie pe Twiter, Facebook sau telefoane date pe furis in strainatate, arata un stat invaluit in haos, in care autoritatile incearca cu disperare sa tina sub control, cu o brutalitate tot mai mare, furia poporului, scrie Time.
Oricat ar parea de ciudat pentru observatorii miscarilor protestatare din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, se pare ca regimul de la Damasc incearca sa evite soarta Tunisiei si Egiptului, folosind, ironia soartei, aceleasi metode brutale utilizate de aceste regimuri inainte de a cadea.
Acreditarea jurnalistilor straini in Siria este extrem de dificila, iar cei care se afla deja acolo au limitari dure cu privire la unde pot merge si despre ce pot relata.
Acesta este unul din motivele pentru care rapoartele care vin din Siria sunt confuze si haotice: se vorbeste despre noua soldati ucisi de colegii lor pentru ca au refuzat sa traga in protestatari, despre grupuri de persoane inarmate, despre care se crede ca sunt membri ai clanurilor alawite aflate la putere, care cutreiera strazile si impusca oamenii la intamplare, despre fortele de securitate care ii impiedica pe raniti sa ajunga la spital fie impuscand medicii care incearca sa ii
