Problema imaginii României în lume nu se va rezolva pînă cînd nu vom rezolva chestiunea imaginii ei chiar în România. Discuţia e nevoie să înceapă aici, în spaţiul public, iar deciziile corecte trebuie luate şi aplicate tot aici, mai întîi.

Un brand nu se poate promova nicăieri în lume perpetuînd o părere proastă despre sine. Fervoarea cu care ne atacăm în spaţiul public conducătorii, instituţiile şi obiceiurile nu poate împinge în afară decît o imagine discutabilă. În orice ţară astfel de critici sînt la ordinea zilei, însă ele sînt dublate la fel de constant de celebrarea lucrurilor bune care se întîmplă acolo, a oamenilor cu care ţara se mîndreşte cît poate de des. Există un public consistent care resimte ambele nevoi în egală măsură şi care creează o cultură a echilibrului. Nu cred că nouă ne lipseşte acest public. Încă. Dacă va continua să fie spălat, însă, pe creier prin mass-media cu aceeaşi sîrguinţă vreme de cîţiva ani, probabil că el va dispărea şi va fi înlocuit treptat cu unul care nu mai ştie să citească decît semnele negative. Care nu mai are ochi şi urechi decît pentru lucruri urîte. Acela va fi capătul de drum pentru orice efort de construcţie a sentimentului de apartenenţă la o comunitate de valori naţionale.

DE ACELASI AUTOR Mabul „Brandurile personale pot fi și nocive” Ruşinea O şansă de civilizare pentru România - interviu În mod recurent, singurele valori contemporane pe care mai sîntem dispuşi să le recunoaştem sînt cele care sînt recunoscute, în prealabil, de o instituţie occidentală. Orice român care primeşte un premiu sau vreo formă de recunoaştere la vest de noi e un român care merită apreciat şi aplaudat. Orice român care reuşeşte ceva aici, acasă, se pierde la coada ştirilor sau pe manşeta ziarului, marginalizat de noianul continuu de tunuri, falimente, matrapazlîcuri sau divorţuri cu mare trecere la jurnalişti şi la un anu