Peste exact o lună, pe adresa preşedintelui PDL vor sosi, ca pe vremea lui nea Nicu reales la al XIV-lea congres, “calde mesaje de felicitare şi de angajament din partea membrilor de partid de a-l urma neabătut”. Cum, care preşedinte PDL? Evident, Emil Boc. Tămbălăul depunerii a trei candidaturi e o butaforie menită să facă prostimea să creadă că portocaliii sunt un partid democratic (desigur, răbufnirea iute retrasă a lui Pinalti şi invocată de Cezar Preda – “Pleacă, piticule, lasă- ne dracu’ în pace!” – e doar un bob de piper. Rezultatul alegerilor de la 14 mai a fost prefigurat de poza de grup de pe treptele de la Modrogan. Nu atât de prezenţa masivă a unor lideri judeţeni, cât a câtorva personaje – Elena Udrea, mezina preşedintelui, Theodor Stolojan – care au reluat astfel clar indicaţia lui Traian Băsescu: Boc e bun, Boc să rămână. Contracandidatura lui Vasile Blaga – nu mai are şanse, mai ales după ce Băsescu l-a pus la colţ, ricanând că buldogul nu-i în stare să câştige vreo alegere. Intrarea boemă în cursă a lui Toader Paleologu, în fum de pipă şi cu panseuri - aşijderea, este prematură, el aflându- se încă în faza biberonului politic. Dacă primul tur nu-i va departaja pe ceilalţi doi, susţinătorii lui Paleologu ar avea teoretic un cuvânt de spus. Deşi nu cred că tânărul, contrazicându- l pe Băsescu, îi va plăti poliţa lui Boc pentru că a tras de sub el scaunul de ministru al culturii, oferindu-i-l lui Kelemen Hunor.

Altminteri, în Parlamentul European, unde România fusese invitată să explice de ce nu absoarbe fondurile UE şi, dacă nu Boc, trebuia să meargă Elena Udrea, a fost trimis şi s-a bâlbâit penibil, mai ceva ca Eba, stârnind indignarea eurodeputaţilor, secretarul de stat Murgeanu. La Bucureşti, Edmond Tălmăcean, comunicator de frunte al PDL, face pe clovnul prin televiziuni, crezându- se Michael Jackson. Sloganul PDL ar trebui să fie moşteni