Pe 3 noiembrie 2009, jurnaliştii de la Corriere della Sera titrau: "Sera I bookmaker inglesi: D'Alema quarto". Articolul trata şansele unor personalităţi europene de a accede în poziţia de ministru de Externe al UE. La acel moment, clasamentul prezentat de jurnaliştii din Peninsulă reflecta fidel piramida evaluărilor efectuate de agenţia britanică de pariuri, Ladbrokes.
Se făcea că, în urmă cu nici măcar un an şi jumătate, europarlamentarul Adrian Severin era menţionat de presa străină într-o companie selectă ca ocupând un onorabil loc doi în calculele pariorilor de la Ladbrokes, nu departe de primul clasat, fostul ministru de Externe al Marii Britanii, David Miliband. La acea dată, Severin îi devansa însă pe fostul premier italian, Massimo d'Alema, şi pe actualul, Franco Frattini, pe comisarul pentru extindere al UE, Olli Rehn, pe ministrul suedez de Externe, Carl Bildt, dar şi pe Michel Barnier şi Ursula Plassnik, ex-miniştri de Externe în cabinetele de la Paris, respectiv Viena.
Timpul a trecut repede. Înainte momentul martie 2011, când a devenit protagonistul unuia dintre cele mai mari şi mai jenante scandaluri din istoria Parlamentului European, Adrian Severin a pierdut respectiva competiţie şi a ratat astfel preluarea postului de Înalt reprezentant pentru politică externă al Uniunii. O înfrângere oricum onorabilă, într-o competiţie pe măsură. Dacă ar fi fost numai atât, chiar şi o nereuşită de acest tip ar fi cântărit la CV-ul lui Severin cu siguranţă infinit mai mult decât orice succes politic al vreunui personaj de genul EBA.
Dar nu a fost numai atât. Pentru socialistul român, totul a luat-o la vale acum o lună, odată cu dezvăluirile jurnaliştilor de la Sunday Times privind disponibilitatea demnitarului de a-şi folosi poziţia şi influenţa la Bruxelles pentru a presta, pe sub tejghea, servicii de lobby remunerate consistent.
Ironia sor
