Cunoscută în popor sub denumirea de Florii, sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim a purtat şi denumirea de Duminica graţierilor, pentru că în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri. Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea să evite moartea, însă, o primeşte de bună voie pentru a o birui. El moare pentru alţii, nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în firea Sa, ca noi toţi, pentru că S-a născut ca om prin voia Sa. Dacă s-ar fi născut ca orice om din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit pentru El şi nu pentru noi.
Mulţimea îl primeşte pe Mântuitorul în Ierusalim cu aceste cuvinte: “Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Dar să nu uităm, că acelaşi popor care-L slăvise şi-L primise ca pe un împărat, peste câteva zile va striga, incitat de farisei şi de cărturari: “Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Isus cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă împarte în această zi ramuri de salcie binecuvântate credincioşilor. Aceste ramuri simbolizează biruinţa asupra morţii prin învierea lui Lazăr şi prevestesc biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos. Tot în această zi se dă dezlegare la peşte, iar seara încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.
La mulţi ani, tuturor ce poartă nume de flori!
Joi după-masă, când pregăteam ediţia de week-end al cotidianului Zi de Zi, am dat câteva telefoane în încercarea mea de a-i felicita pe cât mai mulţi dintre cei care îşi serbează ziua lor onomastică duminica. Interlocutorii mei obişnuiţi cu telefoanele de felicitare nu s-au mirat că îi deranjez cu două zile mai repede şi mi-au povestit despre felul cum vor petrece de Florii. Cei care nu aveau telefoanele închise, precum primarul Şuteu Viorel din c
