„Este aproape imposibil ca un popor, de care trag în părţi diferite două puteri vecine şi care, după o expresie vulgară, a fost obişnuit în decursul a mai multor secole să sugă la două oi, deci este aproape imposibil spuneam, ca în asemenea împrejurări poporul să nu cadă, finalmente, în cea mai deplină demoralizare.“ Analiza aparţine comisarului rus Duhamel, sosit în Principate în plină revoluţie paşoptistă, cu scopul bine definit de a pacifica lucrurile.

Prinşi în jocurile politice ale celor „mari“, domnii şi boierii s-au străduit să tragă foloase din această situaţie şi mai totdeauna să-şi vîndă scump pielea. Acum, la 1848, comisarul şi generalul rus găseşte la Bucureşti o serie de tabere unite în jurul unui boier influent, fiecare dorind pentru sine puterea şi considerîndu-se îndreptăţit să o aibă, uitînd deseori de „cinste“ şi trezindu-se din reveria „protectoratelor“ prea tîrziu... Dar lucrurile începuseră cu mult timp în urmă…

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări La 4 martie 1838, vodă Sturdza se plînge comisarului Nesselrode, de consulul rus la Iaşi, Besack, că a părăsit misia „diplomaţiei“ şi s-a alăturat taberei care complota împotriva domniei, avînd în frunte pe postelnicul Costin Catargi. Acesta, „turbulent şi îndrăzneţ“, mînat de „interese personale“, profită de slăbiciunile consulului imperial pentru a-i susura zi de zi în ureche nevoia unui nou guvern, format, bineînţeles, de clientela postelnicului. Besack, „debordat de atîtea intrigi şi înconjurat de insinuări perfide“, a sfîrşit prin a crede toate „supoziţiile absurde“, ajungînd să afişeze o conduită deloc compatibilă cu demnitatea şi înţelepciunea rangului pe care îl deţinea.

Abia plecă Besack că noul consul, cu interese personale la Iaşi, intră în conflict cu m