- Comentariu - nr. 763 / 14 Aprilie, 2011 Increderea in oameni este aidoma unei prietenii false si cu urmari imprevizibile. Multe situatii, cazuri de acest gen ne rascolesc viata, ba chiar ne-o complica. Surprize peste surprize, parte dintre ele neplacute, nefericite. Increderea in oameni e ca un buboi gata sa se sparga. Doare! In ce ma priveste, ma consider o persoana careia ii plac prieteniile, tovarasiile, companiile celor din jur. Imi place sa-i ascult. Viata este, de multe ori, o farsa, un joc de-a v-ati ascunselea. Ne rezerva surprize, ne joaca feste. De acest lucru m-am convins cel mai tare in cazul pe care-l voi prezenta, nu cu placere. Recurg la o replica vizavi de un Studiu de caz intitulat "Nu va jucati cu viata. Arde!”, publicat in coloanele ziarului "Cuvantul liber” in urma cu circa trei ani de zile, articol (in cinci secvente) care-mi poarta semnatura. Dar, mai intai de toate, imi cer public scuze fata de doamna Genica Lenuta Calbeaza, din Sighisoara, strada Viilor nr. 24. Dintr-o prea mare incredere intr-un om, pe doamna Genica Lenuta Calbeaza am "incondeiat-o”, cum se spune in limbajul nostru jurnalistic. Am facut acest lucru fara sa o cunosc ori fara ca sa ma ostoiesc a o aborda. Iertata-mi fie indrazneala vizavi de cele scrise in urma cu trei ani si, inca o data, regretele si scuzele mele, daca vor fi intelese si primite cum se cuvine! O tempora... Incerc, dupa atatia ani, sa recurg la cuvenitele rectifica, retractari necesare. Nu este neaparat vorba despre scuze, ci de o punere in ordine la o dezordine (artificial creata?) de catre cetateanul Ioan Popa din Fagaras, fost cadru militar, care m-a contactat la sediul redactiei, povestindu-mi intreaga situatie creata, motivata prin inscrisuri emise de instantele de judecata. *** Pe indelete, cu oarecare amaraciune in suflet (sa fi fost doar o prefacatorie? se prea poate!, mi-a povestit despre relatia s