Subiectul Cioran a explodat pur şi simplu, dar nu cu ocazia Centenarului, ci pe marginea marii cumpărături de la licitaţie. Şi mai ales în preajma omului cu bani şi a instituţiei care a primit pleaşca de la el. Marţi au fost trei secvenţe la scenă deschisă cu participarea lui George Brăiloiu, declarat pe nedrept şi imediat după licitaţie "patriot român din SUA", de fapt omul de afaceri care a reacţionat normal într-o situaţie ciudată în care statul român nu a existat. Întîi Academia a alcătuit o expoziţie documentară Cioran, cu ce a putut mobiliza în mare grabă, şi cu poze neclare. A vorbit Dan Hăulică, adormitor, dar destul de interesant, cît am putut să îl receptăm. Fetele vesele de şcoală aduse ca să umple zona se distrau rectificîndu-se cu repetiţie: Cioran, nu ciolan. Colac pes-te pupăză, a picat curentul electric şi s-a instalat o semiumbră care, asociată cu rostirea molcomă a internaţionalului critic de artă, a devenit un pericol serios pentru starea verticală şi de nesomn a participanţilor. Finalul a fost apoteotic şi de s-ar auzi la Paris sigur discretul gînditor s-ar fi învîrtit sub pămînt: Dan Hăulică spune că gestul lui Brăiloiu este ciorănesc.

A fost practic debutul atitudinii onctuoase cu care l-au înconjurat academicienii şi angajaţii sau invitaţii lor pe afaceristul donator. A urmat conferinţa de presă în care, ca de obicei, au fost etalate cunoştinţe şi fiţe, infinit mai mari decît ale celui care dăduse o jumătate de milion de euro francezilor şi românilor pe colecţia de manuscrise şi documente personale istorice ale marelui Cioran. Ştiaţi că manuscrisele au fost furate, cu cine aţi negociat să le donaţi fondul Cioran şi dacă tocmai aţi spus că aţi vorbit doar cu BCU, Academia şi Ministerul Culturii nu aţi vorbit şi cu Biblioteca Astra? Un domn cu gestică profetică, din partea Academiei, ne invită să înţelegem gestul salvator de naţiune şi demn