Şi totuşi ce căuta TVR la Hotelul Drouot?

Reiau telegrafic episoadele principale ale aventurii arhivei Cioran şI ale celor petrecute la Hotelul Drouot din Paris, cu un sentiment al fatalităţii: recuperarea nu se putea întâmpla decât aşa cum s-a întâmplat. Poate înţelegi dv mai mult.

1. Deci, colecţia s-a aflat în România până anul trecut, când directoarea editurii L'Herne din Paris, şI una dintre editoarele textelor lui Cioran, Laurence Tacou, a ajuns la Sibiu la invitaţia insistentă a cumnatei filozofului, Eleonora Cioran. Dna Tacou relatează într-un interviu acordat RFI-ului cum dna Cioran şI fiul său au stăruit să le găsească un cumpărător în Franţa, fiindcă în România e greu de găsit.

2. În România era greu de găsit un cumpărător, dacă nu imposibil, din pricina faptului că moştenitorii arhivei erau obligaţi să respecte testamentul fratelui lui Emil Cioran, Aurel, prin care documentele trebuiau să ajungă la biblioteca din Sibiu, testament arătat de Turcescu la B1.

3. Anul trecut, în august, la Sibiu, s-a încheiat actul de cesiune a manuscriselor, semnat de dna Cioran şI de "rudele ei prezente în cameră”, după care, ajunsă la Paris, Laurence Tatou i-a trimis Eleonorei Cioran suma de 36.000 mii de euro. Familia Cioran i-a mulţumit deosebit de călduros, după care ieri, alatăieri, i-a făcut delicat hoţi (ne-au sustras unele documente).

4. La licitaţia din 7 aprilie, s-au prezentat şI TVR, care a licitat alături de BCU. Ambele instituţii au concurat cu un american misterios, despre care se cam ştia că e de origine română.

5. Erau vedetele licitaţiei. Ceilalţi fiind amatori. Prezenţa "americanului”, remarca Radio France Internationale, se pare că îmbujorase asistenţa, născuse ceva tensiune, licitatorii presimţind un succes deosebit. De altfel, surpriza s-a produs încă de la prima strigare: s-au dublat sumele