Imaginile bătrânei cu pampers şi plină de răni, uitată într-un spital din judeţul Constanţa, i-au oripilat pe toţi, de la oamenii simpli până la preşedintele Colegiului Medicilor. Cu toţii au blamat încălcarea dreptului la pudoare al femeii. Nimeni nu s-a sufocat de indignare din cauza suferinţei ei.
Fotografiile fruste scoase miercuri la iveală de ministrul Sănătăţii Cseke Attila amintesc de cele din anii 90, cu copii schilozi, înfăşuraţi în pelinci în loc de chiloţi, legaţi de pătuţuri de fier în orfelinate. Vă amintiţi? Ne-au şocat la fel de mult. La început ne-au indignat, apoi ne-am ruşinat când le-au preluat şi agenţiile străine.
Însă ruşinea de-atunci ne-a prins cumva bine. Între timp, am scos copiii din orfelinate, pe unii i-am trimis peste hotare, altora le-am găsit chiar familii pe-aici, iar celor de care nu am scăpat nu le-am mai zis “orfani”. I-am mai hrănit , i-am îmbrăcat şi i-am cazat în nişte căsuţe cu baie, bucătărie şi câteva mame de meserie. Din când în când, nişte ziarişti răuvoitori ne-nfurie când reiau reportajele de acum 20 de ani ca şi cum ar fi încă actuale.
Bătrâna cu răni vii e din acelaşi tablou. Sunt câteva diferenţe, totuşi, între ea şi orfanii din 90. Acum femeia poartă pampers în loc de pelinci, iar fotografiile sunt color, şi nu alb-negre. În rest, ea este victima aceleiaşi nesimţiri şi mentalităţi potrivit căreia un pacient imobilizat sau un copil sunt nişte fiinţe inferioare, la mâna infirmierei, a asistentei sau a directorului de spital, care, dacă vor, îşi aduc aminte de ei, iar dacă nu, nu. Şi mai e o diferenţă: de această dată nu ziariştii i-au făcut publică poza, ci chiar ministrul Sănătăţii.
Dar cui i-ar folosi să ţină închisă o femeie paralizată? Depărtaţi-vă puţin de lângă patul ei şi priviţi-o din poarta spitalului: acum aproape trei ani, bătrâna a făcut un accident cerebral şi nu s-a mai putut mişca. Tr