Dacă, potrivit unor spirite mai sceptice, starea actuală a lumii este una haotică, este cît se poate de plauzibil ca, întocmai cum bătaia de aripi a unui fluture poate produce un uragan, şi catastrofa unei centrale nucleare din Japonia să fie aptă să influenţeze, aproape nemijlocit, rezultatul unor alegeri de land în Germania.

Cine, în urmă cu doar o lună, ar fi emis însă o astfel de ipoteză ar fi fost privit, în cel mai bun caz, cu maximă suspiciune. Dar cum în teoria haosului relaţiile cauzale au un extrem grad de complexitate, reacţiile la urne ale alegătorilor germani şi opţiunea lor în favoarea ecologiştilor nu au de-a face numai cu reactoarele de la Fukushima sau cu frustrările politice, ci şi cu relaţia ontologică om/natură/tehnică şi cu o bună doză de spaime metafizice. Cine altul decît Peter Sloterdijk, filozoful care s-a încumetat în cărţile sale să pătrundă şi în interstiţiile capitalismului şi în labirintul thimotic, emoţional al mîniei, îndemnîndu-şi contemporanii, în ultima sa carte (uzînd de un vers de Rilke), „să-şi schimbe viaţa“, poate fi mai potrivit să ofere răspunsuri la întrebările prezentului, pornind de la chiar implicaţiile apocalipsei nipone? Aceasta şi pentru că Sloterdijk, realizator al emisiunii televizate intitulate Cvartetul filozofic, este şi un excelent „comunicator“ de idei care rămîn.

DE ACELASI AUTOR Despre atentate și atentatori Din fundul grădinii la capătul lumii Penița și laptopul Cioran - şocant şi enigmatic În cuprinsul interviului intitulat „Sfîrşitul focului nuclear“, publicat în numărul pe aprilie al revistei lunare de cultură politică Cicero, filozoful german trece cu dezinvoltură de la teoria catastrofică a lui Immanuel Velikovsky, de la teoriile interacţiunii emise de Niklas Luhmann, de la concepţia despre natură a antropologului şi orientalistului Louis Dumont, la o distincţie clară între ceea ce poat