După tiki-taka, Steaua are o nouă obsesie: să întreacă Oţelul
Înainte să ne pomenim cu o polemică despre presiunile, jocurile psihologice şi sateliţii de care uzează Oţelul, Gaz Metanul şi Astra în campionat. Înainte de a constata o răsturnare istorică de situaţie: Steaua peste Galaţi în clasament, să ne întoarcem la startul campionatului.
Cînd de la Steaua plecau 17 jucători şi veneau 22 de jucători. Iar de la Oţelul plecau 6, gratis, şi veneau 5, mai mult sau mai puţin gratis. În iarnă, Stancu a fost cedat Galatei, pentru 6 milioane de euro (mai mult decît bugetul gălăţenilor, de aproximativ 5 milioane de euro). Oţelul cheltuia 80.000 de euro pentru Bratislav Punosevac, atacant sîrb de la Napredak Krusevac. Şi se întărea cu alte două achiziţii de la Delta Tulcea şi Chimia Brazi.
Conform datelor de pe site-ul transfermarkt.de, Steaua are un lot în valoare totală de 29.150.000 de euro. Aproape dublu faţă de valoarea lotului gălăţenilor, calculată de acelaşi site: 14.325.000 de euro. Dublu! Cu toate acestea, orgoliul de ultimă oră al roş-albaştrilor, anunţat de finanţator, este clasarea înaintea Oţelului. Un obiectiv aparent ambiţios.
Ce are în plus echipa lui Dorinel Munteanu faţă de granzii între ghilimele? Care-i atuul unei echipe care se bate cu Festivalul Scrumbiei pentru banii de la Consiliul Local şi cu Bursa de la Londra pentru aşchii de la Mittal? Joacă tiki-taka? A luat Cupa Campionilor Europeni? Are un jucător în plus la “naţională”?
Cu un an în urmă, un asemenea obiectiv era de neconceput pentru Steaua. Oţelul n-avea nici profilul, nici datele de palmares să candideze la funcţia de “bestia nera” a roş-albaştrilor. În afară de 8 jucători achiziţionaţi la preţul total de 360.000 de euro, în 2008, clubul din Galaţi nu se lăuda cu alte recorduri.
Din 23 de meciuri cu Steaua, în Ghencea, Oţelul cîştigase unul singur, în 1997.
