Fie că vorbim despre copiii preşcolari la care predomină egocentricitatea şi impulsivitatea sau de adolescenţii la care există nevoia de acceptare de către grup şi de independenţă, rivaliatea şi conflictele între fraţi sunt aproximativ la fel de frecvente. Rivalitatea se poate manifesta prin: certuri frecvente, nevoia permanentă de a fi în competiţie, neînţelegeri frecvente şi intense care pot duce chiar la comportamente agresive sau distructive.

Care ar putea fi cauzele rivalităţii dintre fraţi?

De cele mai multe ori e vorba de o diferenţă în ceea ce priveşte temperamentul copiilor, unul fiind mai inhibat celălalt mai dezinhibat.

Dificultăţile financiare, conflictele maritale, bolile cronice sau traumele pot afecta dinamica familială ducând la apariţia conflictelor între fraţi. Terapia familială sistemică vorbeşte în aceste cazuri de un mecanism compensator. E ca şi cum ochii părinţilor nu ar mai fi tot timpul aţintiţi asupra problemei principale, legată de bani, de o boală, de un verosimil divorţ, ci ar fi îndreptaţi într-o altă direcţie, printr-un mecanism compensator, în cazul de faţă, rivalitatea şi conflictul fraţilor. E bine de ştiut că multe din comportamentele copiilor noştri sunt dobândite prin observarea şi copierea comportamentelor celor din jur, a adulţilor.

Ce pot face eu ca şi părinte?

În cazul certurilor dintre fraţi, un lucru util de făcut este de a identifica factorii declanşatori, adică ce se întîmplă chiar înainte de a începe certurile. Tendinţa noastră este de a observa doar comportamentul problematic (copilul loveşte, urlă, înjură) şi de a ignora antecedentele comportamentale legate de factorii declanşatori (ce se întâmplă înainte) sau consecinţele comportamentului indezirabil (ce se întâmplă după). E bine să fiţi preocupat de problema relaţiilor între fraţi încă de la vârste fragede, să-i învăţaţi să împartă, s