Dumnezeu ne iubeşte, atâta vreme cât ne dăruieşte vinul – spunea Benjamin Franklin. Iar noi, românii, s-ar părea că tare suntem îndrăgiţi, de vreme ce vinul ne este, de milenii, tovarăş. Despre vin şi despre această dragoste necondiţionată aveam să vorbim, la Tuşnad, şi cu Seprödi Jozsef, singurul degustător de vinuri autorizat de origine secuie din România, membru al ADAR şi mic producător de vinuri pe Valea Târnavelor. Din podgoria lui până la Tuşnad e o postaţă de loc, însă pe Seprödi Jozsef (născut la Sovata) l-a tras aţa şi-a venit într-o fugă pentru o degustare/demonstraţie de vinuri, încercând să asocieze licorile româneşti cu bucatele maghiare.
„Vinul de Târnavele”, ne spune el, „are aciditate bună, e proaspăt, are fructuozitate. Cele mai multe medalii la concursurile internaţionale România le-a câştigat cu vinurile albe de pe Târnave”. Mica lui cramă adăposteşte vinuri din podgorii întinse pe o lungime de 25 km în Valea Târnavelor, iar el poate deosebi toate nuanţele, chiar şi cele ale vinurilor din cele mai mici podgorii.
„Valea Târnavelor a fost menţionată, pentru excelenţa vinurilor produse aici, încă din secolul al XIV-lea. Dar se ştie că plantaţiile de aici sunt încă mai vechi, că ele existau şi pe vremea romanilor. Au fost descoperite seminţe de struguri din soiul Fetească Albă datând de acum 2.000 de ani.” Tot el ne mai spune că în secolul al XVI-lea cea mai renumită dintre podgoriile Imperiului Austro-Ungar era cea a Târnavelor. „Ştiinţa de a cultiva viţa-de-vie şi de a pune pe masă un vin deosebit, de talie mondială, s-a pierdut undeva în perioada comunistă. Multe vii au fost distruse. După 1990, după privatizare, s-a stricat din nou mult în agricultură. Oamenii au primit parcele mici, cine are acum două hectare de vie e boier! Tradiţia s-a pierdut. De modernizat nu s-a modernizat. Trebuie ştiinţă, acces la fonduri europene,
