Craiovenii care au ales să-şi construiască locuinţe în zone periferice ale oraşului, în aşa-zisele cartiere rezidenţiale, s-au trezit aruncaţi într-o lume rurală, departe de civilizaţie. Au vilă cu piscină, dar le lipsesc energia electrică, gazele, apa curentă şi canalizarea.

Sunt orăşeni, locuiesc în vile, au maşini puternice la poartă şi stau în cartiere rezidenţiale ale Craiovei, aruncate pe te miri ce câmpuri. Au ales singuri să stea la periferie, au dat confortul blocurilor din centru pe viaţa tihnită de la casă, dar s-au ales cu un coşmar. Coşmarul lipsei tuturor utilităţilor, care i-a aruncat departe de civilizaţie, fără asfalt, fără apă curentă şi canalizare, fără reţea de telefonie fixă, fără un mijloc de transport, fără gaze şi serviciu de salubritate.

Autorităţile locale nu le-au promis nimic, le-au dat autorizaţia de construcţie, iar anual le transmit lista cu taxe şi impozite. Poate îşi amintesc de ei o dată la patru ani, dar sunt amăgiţi mai mult cu vorbe. După aceea o iau de la capăt cu lungul şir de cereri. Au noroc dacă printre vecini se află vreo persoană cu influenţă la nivelul urbei. Numai aşa asfaltarea ajunge mai repede la ei, iar furnizorii de utilităţi se grăbesc să-şi facă simţită prezenţa în zonă. Alţii stau uitaţi de lume, în mijlocul câmpului, pe străzi - dacă pot fi numite aşa - fără nume, unde nici corespondenţa nu ajunge. De toamna până primăvara, fiecare membru al familiei trebuie să aibă de schimb o pereche de cizme de cauciuc, iar vara drumul către casă îl parcurg învăluiţi într-un nor de praf. Îşi rup maşinile prin hârtoapele drumurilor desfundate mai ceva decât uliţele unui cătun.

Strada principală, drum de ţară

În cartierul Veterani din zona ANL-urilor din Potelu, sute de case sunt împrăştiate pe câmp. Străzile nu au fost trasate în teren, se regăsesc doar în schiţele primăriei, iar oamenii îş