În Coasta de Fildeş, fostul preşedinte Laurent Gbagbo se află sub arest. În aceeaşi situaţie se află şi Hosni Mubarak, fostul preşedinte egiptean. În Libia, pe fundalul bombardamentelor NATO, se înteţesc vocile care cer îi cer colonelului Muammar Gaddafi să renunţe la putere. Dar ce se întâmplă cu foştii dictatori atunci când lasă din mână puterea?

În trecut, dictatorii cărora puterea le scăpa printre degete îşi găseau adăpost într-o ţară dispusă să-i primească. De cele mai multe ori plecarea în exil se făcea împreună cu mare parte din averea naţională, astfel că îşi petreceau restul vieţii în huzur undeva pe o plajă exotică sau la un domeniu frumuşel din Franţa.

Idi Amin, fostul preşedinte al statului african Uganda, a petrecut 24 de ani în Arabia Saudită înainte a de se întoarce în ţara pe care a condus-o demult, unde a şi murit, în 2003. În acest an, un alt dictator s-a întors în ţara pe care a condus-o. Este vorba despre Jean-Claude Duvalier, care a revenit în Haiti după o îndelungată perioadă petrecută în Franţa.

Fostul lider al partidului comunist din Germaniei de Est, Erich Honecke, a emigrat iniţial la Moscova, şi apoi în Chile, după căderea zidului Berlinului.

În 1986, patru zile de proteste intense pe străzile din Manila au pus capăt domniei de două decenii a lui Ferdinand Marcos. Acesta a părăsit Filipinele şi, sub protecţia preşedintelui american Ronald Reagan, s-a refugiat în Hawai.

Uneori, aceşti foşti dictatori reapar în locuri neaşteptate. Este cazul fostului lider din Sierra Leone, Valentine Strasser, care după înlăturarea sa de la conducere, în 1996, a reapărut ca student la drept la Universitatea Warwick din Marea Britanie.

Profesorul David Anderson, de la Centrul de Studii Africane de la Universitatea Oxford, a declarat pentru BBC, că de obicei, statele care acceptă să găzduiască foşti lideri politici impun