Au trecut cateva zile de cand rectorii care sunt si parlamentari au intrat in ilegalitate. De la primul semnal publicat aici n-a miscat nimeni un deget.

Asupra aspectelor juridice nu exista nicio urma de indoiala, conform comunicatului ANI (Agentia Nationala de Integritate), institutie cu atributii in domeniu:

„În cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii educaţiei naţionale sau, după caz, în funcţie de prevederile din regulamentele specifice care reglementează funcţia sau demnitatea publică, persoanele care deţin funcţia de rector trebuie să opteze între această funcţie şi funcţia de conducere sau de demnitate publică şi/sau funcţia de conducere în cadrul unui partid politic, deţinute“

Ce mai este de comentat?

Cei patru rectori, persoane cu maxima vizibilitate publica, membri in partide politice importante, PSD, PNL, PD-L (Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti, Nicolae Robu, rector al Universităţii „Politehnica“ din Timişoara, Ştefan Iosif Drăgulescu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara, dar şi Florian Popa, rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti), fac un deserviciu imens statului de drept, fiind un exemplu viu de nerespectare a legii.

Ce sa inteleaga simpli cetateni din astfel de comportamente?

Ca legea e facultativa, ca daca astfel de persoane, la un asemenea nivel, isi permit sa incalce legea, in alte cazuri marunte, de evaziune fiscala, de incalcare a normelor de circulatie rutiera, etc., ei, simpli cetateni, ar trebui sa nu pateasca nimic. Ca pot incalca linistiti legea.

Aceasta a fost si ramane principala problema a societatii romanesti. Ca legea e obligatorie pentru „prosti”, iar cei mari, cu functii de conducere, o respecta doar atunci cand au chef, cand le serveste sa-si regleze conturile cu adve