Puţini sunt medicii de pe ambulanţe care, după mulţi ani de muncă, se pot lăuda că nu le-au murit pacienţi în maşinile de intervenţie. Ştefan Lăcriţeanu este unul dintre rarele cazuri.

Ştean Lăcriţeanu s-a născut în judeţul Neamţ, acolo unde tatăl său avea repartiţie ca medic. A doua parte a copilăriei şi-a petrecut-o însă în Bucureşti, unde s-a mutat cu familia în 1959. Tata a fost chirurg, pe valea Bistriţei, la spitalul Hangu, după care a venit în Bucureşti, în 1959, la spitalul Răcari, într-un fost conac Ghica. De la el am moştenit cultul pentru medicină”, povesteşte medicul Lăcriţeanu.

A terminat facultatea în 1979, la Bucureşti, şi imediat a primit repartiţie în judeţul Buzău. „Mai întâi am ajuns la spitalul din Râmnicu Sărat pentru stagiatură, dar am reuşit să vin prin transfer la Spitalul Judeţean din Buzău unde patru ani am lucrat la chirurgie plastică cu domnul doctor Cornel Micu, un chirurg nemaipomenit. Mi-a plăcut chirurgia poate şi ca moştenire de la tata, însă nu am reuşit să o urmez pentru că au fost vreo zece ani când nu s–a dat secundariat pe vremea aceea”, spune Ştefan Lăcriţeanu.

Medicina contra cronometru

Lucrează la Serviciul de Ambulanţă Buzău din anul 1991. „Momentul de cotitură a fost Revoluţia, când s-au desfiinţat marile întreprinderi din Buzău. Lucram în perioada Revoluţiei la un dispensar medical căruia îi erau arondate fostul ICMJ, BJATM, Perla, ICF. Atunci am venit la ambulanţă”, declară medicul Lăcriţeanu, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Ambulanţei Buzău.

Două decenii a slujit această instituţie, timp în care şi-a atras respectul celor din jurul său, pentru calităţile dobândite. „Medicului de la Ambulanţă îi trebuie multă dăruire, multă pasiune pentru meserie şi dorinţa de încerca să salveze viaţa unui om. De asemenea, îi trebuie condiţie fizică”, menţionează medicul care imediat n