Înainte să penetrăm în problemă, trebuie spus că volumul lui Beatrice de Fontanel & Daniel Wolfromm, "Petite histoire du preservatif" - adică "Mică istorie a prezervativului" - nu este o ediţie de chioşc, anexată vreunei reviste pentru adulţi, ci o carte foarte serioasă (asta când nu e de-a dreptul amuzantă), apărută la o editură de prestigiu: Stock.

Pe banda de anunţ (albastră) a volumului se află un citat atribuit Doamnei de Sévigné: "O pavăză împotrivă plăcerii, o pânză de păianjen împotriva primejdiei". Altfel spus, un obiect utilitar fără nicio utilitate, câtă vreme sugrumă dorinţa şi nu asigură nici contracepţia, nici ocolirea bolilor venerice. Sigur, marchiza ştia ce spune; văduvă la 25 de ani, probabil va fi încercat nu o dată să nu-şi strice reputaţia sau să-şi ruineze sănătatea, folosindu-l. Vremurile era cum erau, iar tehnica (în ciuda faptului că, în forme precare, prezervativul fusese folosit încă de pe timpul egiptenilor) evoluase foarte puţin. Aşa că reacţia lui Marie Rabutin-Chantal (numele de fată al madamei de Sévigné), supărat-ironică, e de înţeles.

Prezervativul a înfierbântat spiritele şi a născut dezbateri şi controverse din vremuri vechi şi până de curând, când însuşi papa Benedict al XVI-lea, în drum cu avionul spre Yaoundé, pe 17 martie 2009, a stigmatizat obiectul, spunând că "problema maladiei SIDA nu poate fi rezolvată prin distribuirea de prezervative. Dimpotrivă, folosirea lor agravează problema".

Lunga lor istorie, începând cu concubina regelui Minos, care a folosit drept contraceptiv o vezică de capră ca "să se apere de un şuvoi de sămânţă în care colcăiau şerpii şi scorpionii", şi ajungând la Casanova şi fraţii Goncourt, trecând prin Tennessee Williams şi James Joyce, este abreviată cu mult spirit de cei doi autori (ea romancieră, el reporter, niciunul cu pregătire medicală sau specializare în studiul latexului). C