Durerea care nu scade în intensitate după 2-3 săptămâni de repaus la pat şi de tratament, dar şi apariţia de paralizii sau de amorţeli pot impune intervenţia chirurgicală. Aceasta previne complicaţiile şi handicapul locomotor.

Hernia de disc apare atunci când un fragment din discul intervertebral se deplasează din poziţia sa normală. El alunecă lateral sau posterior şi apasă asupra nervilor, provocând durere. Coloana este formată din vertebre conectate prin intermediul discurilor intervertebrale, alcătuite, la rândul lor, dintr-o porţiune periferică, numită inel fibros, şi dintr-o porţiune centrală, numită nucleu pulpos. Nucleul pulpos are o structură gelatinoasă şi rol de amortizare a şocurilor la care este supusă coloana.

Două ligamente, anterior şi posterior, unesc suplimentar vertebrele, cel anterior fiind mult mai puternic decât cel posterior. Din motive diverse (exces de kilograme, manevrarea de greutăţi în poziţii vicioase), inelul fibros al discului se fisurează. Procesul se însoţeşte de o durere vie, acută, care pentru zona lombară poartă numele de lumbago. Fragmente din nucleul pulpos se deplasează prin fisură, în timpul mişcărilor, împing ligamentul posterior şi, uneori, îl rup. Această deplasare exercită presiune asupra structurilor din jur, cum ar fi, de exemplu, nervii care trec prin acea zonă în canalul vertebral. Şi astfel apar durerile care iradiază pe picior sau pe braţ.

Durerea apare pe traseul nervului

Cele mai frecvente hernii se localizează la nivelul coloanei lombare, în zona discului L5-S1 sau L4-L5. Primele manifestări sunt cele de tip lumbago, după care apar iradierile. În funcţie de nervul comprimat, durerea lombară poate să „coboare" pe fesă, pe coapsă (cruralgie) sau pe gambă (sciatalgie), până la călcâi, la degetul mic sau mare ori deasupra gleznei. Toate acestea sperie bolnavul şi impun adoptarea