- Editorial - nr. 764 / 15 Aprilie, 2011 Fereasca Dumnezeu de tara-n care/ Nimic nu merge si-s blocate toate/ Si-n care nicio inima nu bate/ Si-i sarbatoare doar cand omul moare//...// Fereasca Dumnezeu de tara unde,/ De propriu-i Stat, Poporul se ascunde”. In tara aceasta, Romania, asa-zisii nostri conducatori, mereu "triumfatori la mersul in marsarier”, nu ne mai vor un popor, ci doar o populatie. O tara in care, dupa domnii Basescu si Boc, inteligenta romanilor, mai intelepti decat conducatorii lor, ar fi un lux inutil! O tara in care romanii mor cu zile in fata portilor inchise ale spitalelor, din cauza prostiei guvernantilor! O Romanie in care militarilor, odata cu pensiile, li s-au taiat, de fapt, si gradele cu care unii, inainte de vreme, de necaz, s-au inmormantat cu ele pe umar! O tara in care, pentru a-si irita propriul popor, mai-marii zilei au taiat salariile cu 25%, pensiile, indemnizatiile copiilor! Cu pensii speciale au mai ramas in Romania, gratie judecatorilor Curtii Constitutionale, doar magistratii! Ca cine imparte parte-si face. Saracii! O tara a lui Impozit Voda, cocarjata, cocosata de taxe si angarale! "E mult prea trista viata pe la noi,/ Prin tragice gubernii viscolite,/ Ne calca toti barbarii in copite,/ Furnici intr-un patetic musuroi.//...// Doamne, pe la noi sa te abati,/ ca sa vezi ca le-am pierdut pe toate,/ ca nu se mai poate”. // ...// Suntem straini la noi in tara,/ Goniti din propriul nostru pat,/ Din curtea noastra dati afara,/ De cei alesi, ce ne-au tradat.” Intr-adevar, pe toate ale noastre avutii le-am pierdut! In palma strainului lacom au fost puse toate bogatiile noastre. Stapanii vremelnici, toti deopotriva, indiferent de partidul ajuns la guvernare, au dat strainului totul: petrolul, gazul, cimentul, aluminiul, Romtelecom-ul, padurile, pamantul nostru stramosesc. Ce a mai ramas de vandut? Tara! Oare mai conteaza tara pentru