- Comentariu - nr. 764 / 15 Aprilie, 2011 Ar fi bine sa ne reamintim ca unul din initiatorii si cel care a inaugurat, cu ani in urma, la parohia din Oradea, maratonul de lectura din opera lui Wass Albert, incercand sa intre in cartea recordurilor, prin participarea neintrerupta, a sute de maghiari din Ardeal, Ungaria, Slovacia, USA etc., a fost, nimeni altul decat preasfintitul episcop Tökés, acum vicepresedinte (cu sprijin basist si pedelist) al Parlamentului European. Edictul binecunoscut al decoratului de marele strateg de la Cotroceni este o declaratie de razboi: "Avem drepturi istorice sacre asupra Ardealului care justifica lupta pentru redobandirea lui.” Iata mesajul idolului sau adresat tineretului maghiar, in traducerea dlui Alexandru Cornut: "Descalecarea sobolanilor“ (Poveste pentru cei tineri) Casa omului statea pe deal si domnea. Domnea peste gradina, pomi, tufisuri si lanuri. Domnea peste aratura, campii si pasuni si domnea si peste padurea care incepea in spatele dealului si se intindea pana la munti. Pomii rodeau fructe, pe care omul, care traia in casa, le culegea si le punea pentru iarna. A strans si recolta si a pus-o in pivnita ca sa n-o prinda gerul. De pe ogoare a strans granele, de pe pasune fanul, iar din padure lemnul de foc. La inceputul iernii si-a manat vitele in grajdul cald si s-a ingrijit de ele. Asa traia omul. Mai trebuie stiut si ca pe cosul casei, din primavara si pana la toamna, stateau berze, iar sub streasina era un cuib cu randunele. Trebuie stiut ca primavara mireasma mestecenilor inmuguriti invaluia casa, iar vara cantul pasarelelor si multimea florilor. Casa avea ziduri mari si puternice, iar omul le varuia anual in afara de locul unde se catara trandafirul salbatic. Trandafirul salbatic inflorea la mijlocul lui iunie, si atunci, prin geamurile larg deschise, mireasma se raspandea in camere. Asa a trait multa vreme casa si in