De la plop, in scopuri medicinale, se folosesc mugurii, buni de cules in lunile martie-aprilie, cand incep sa se umfle, inainte de cresterea frunzelor. Acum este timpul lor! Plopul este un copac impunator, inalt de pana la 35 de metri, cu coroana larga si rara, cu ramuri rasfirate, acoperite cu o scoarta cenusie, brazdata longitudinal.

In Romania, plopul creste de la campie pana sus, la altitudini de 1800 de metri, in paduri, poieni umede, depresiuni, zavoaie, luncile raurilor si in Delata Dunarii. Poate fi vazut si prin parcuri ca element decorativ, de-a lungul soselelor si al cailor de linie ferata. Plopul traieste mult, pana la 200 de ani.

Mugurii de plop asezati pe ramuri ca niste cornite, sunt brun-galbui, ovoizi, ascutiti la varf, luciosi, rasinosi in interior, vascosi si lipiciosi. Au miros placut, aromat si cu gust amarui. Se usuca in straturi subtiri, in magazii uscate si bine aerisite, evitandu-se lipirea lor.

Virtutile terapeutice ale mugurilor de plop, constatate de-a lungul timpului, sunt multiple. Astfel, s-a constatat ca mugurii au proprietati antiseptice, antimicotice, astringente, cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare, calmante, analgezice, expectorante, diuretice, tonice, diaforetice. Folositi la baie, mugurii au efect balsamic si aromatizant.

Mugurii de plop pot fi utilizati sub forma de tinctura, infuzie, pulbere ori unguent. Tinctura se prepara din 25 de grame de muguri zdrobiti, macerati, timp de zece zile, intr-o suta de ml de alcool de 90 de grade.

Tinctura se recomanda in combaterea astmului bronsic si a altor afectiuni respiratorii, cum ar fi bronsite, tuse, traheita, laringita, dureri de gat, gripa, guturai, hemoragii pulmonare si tuberculoza, cate 15 picaturi, diluate in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi.

Infuzia se prepara turnand 250 ml de apa clocot