Învăţătoarea lucrează de peste 30 de ani cu elevii şi consideră că fiecare copil are ceva bun în el, iar menirea dascălului este de a descoperi şi dezvolta această latură.

Valeria Cristici începe povestea vieţii sale vorbind de învăţătoarea din satul natal, despre care spune că era o femeie deosebită. „Mi-am dorit de mică să mă fac învăţătoare, având-o ca model pe învăţătoarea mea, care a fost o basarabeancă deosebită”, ne-a spus dascălul. După terminarea liceului pedagogic, a fost repartizată la Şcoala nr. 1 din Alexandria. „Nu mă aşteptam la vremea aceea să prind un post la oraş, cu toate că aveam o medie bună. La şcoala nr. 1 am stat un an, pentru că în 1977, s-a dat în folosinţă Şcoala nr. 7 şi o mare parte din elevii mei s-au tranferat la această şcoală. Pe noi ne-au întrebat care vrem să ne mutăm, iar eu am ales să merg după copiii mei. Îmi amintesc că aproximativ 80% dintre elevii mei mergeau la această şcoală şi au m-am dus după ei. Am predat la Şcoala 7 până în 2002”, a mai spus învăţătoarea. După 26 de ani de stat la catedră, a devenit inspector şcolar de specialitate la învăţământul primar şi după patru ani s-a întors din nou printre elevi. „După patru ani de stat la inspectorat, m-am întors la catedră, la Şcoala «Mihai Viteazul», unde activez şi acum. Mi-au plăcut copiii dintotdeaună, iar motto-ul meu în viaţă a fost îndemnul lui Jean Jacques Rousseau, acela ca înainte de-ţi alege o meserie, trebuie să fii un bun cetăţean. Am apelat tot timpul la această pedagogie a vieţii”, a mai spus dascălul. Valeria Cristici se mândreşte cu toţii elevii săi şi nu face diferenţe între aceştia.”Eu mă mândresc cu toţii copii. Am considerat că fiecare dascăl dacă şi-a ales această meserie trebuie să cunoască şi psihologia, ca să poată să-şi cunoască foarte bine elevii. Mai cred că primii patru ani ai unui copil în învăţământ reprezintă sistemul de referinţă al trece