Am dat întâmplător peste un proiect care poate sta la graniţa dintre a fost şi va fi în cercetarea corpului uman, cel folosit în arta contemporană.

Desigur că nu îmi propun ca textul de faţă să devină un reper în acest sens, cum nici temele despre care vom scrie ceva mai încolo nu-şi propun, ci doar să consemnez un eveniment care s-a lăsat provocat tocmai de evoluţia dinamică a gândirii plastice, peste care se pliază avantajele aduse acestui domeniu din varii zone ale ştiinţei, de efervescenţa cu care ideile pătrund într-un spaţiu sau altul şi invers. Proiectul despre care scriu aici are doi piloni pe care se structurează exact ideile amintite mai sus şi a fost generat de Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, avându-l coordonator pe profesorul şi artistul Petre Lucaci, actualul preşedinte al UAP. În centrul experienţelor care au fundamentat proiectul se află, aşa cum am notat deja, corpul uman. Înainte de orice, ne-a plăcut o anume prospeţime, care se degajă din studiile cuprinse în volumul ce reuneşte, sub titlul Corp, artă societate - reflecţii întrupate1, comunicările semnate de oameni din diverse domenii (artă, sociologie, literatură, alte domenii ale ştiinţei), astfel încât găsim îndreptăţită afirmaţia doamnei Laura Grünberg, cea care deschide volumul: „Sperăm ca fascinaţia noastră, a celor implicaţi direct în acest proiect, să fie molipsitoare, astfel încât şi dincolo de cadrul acestui proiect să continue dezbaterile critice interdisciplinare asupra aspectelor contemporane legate de întruparea noastră în lume”. Înainte de orice, însă, trebuie să consemnăm că acest sentiment de prospeţime, developat de studiile introduse în volum, nu are în nici un caz pretenţia că ar declanşa el însuşi direcţii noi de cercetare, ci doar că se află într-un lanţ logic de explicitare, care trebuie să ţină pasul cu evoluţia gândirii umane; o privire panoramică a