Ascensiunea SF-ului românesc a constituit tema ultimei emisiuni Exploratorii lumii de mîine, pe care Ștefan Ghidoveanu o realizează la Radio România Cultural. Am preluat acest titlu pentru că n-am mai auzit de mult o formulare atît de tranșantă, de curajoasă și de optimistă (în contextul în care, mai tuturor, realitățile României le put și orice este românesc este depășit, prost etc. etc.). L-am preluat pentru că e prima dată (din cîte știu sau îmi aduc aminte) cînd altcineva iese pe piață cu o formulare de acest gen. Eu încerc de niște ani să spun că sefeul românesc este pe un drum bun, încerc să arăt că a crescut numărul cărților de autori români, că se publică din ce în ce mai multă proză scurtă de autori români. Ba chiar sîntem în situația de a avea patru publicații active: Helion, Nautilus, Gazeta SF (on-line) și Galileo (pe hîrtie, plus varianta on-line). La care se adaugă alte site-uri și bloguri pe care se publică proză (srsff.ro, sferaonline.ro, moshulsf.wordpress.com), ca să nu mai vorbesc de blogurile pe care se publică recenzii.
Este, în același timp, și o situație poate mai tensionată ca oricînd în sefeul românesc? Da, este. Pentru că ne certăm ca chiorii, pentru că ne e foarte ușor să ne facem că celălalt nu există sau să-l criticăm ori să organizăm execuții publice, dar ne e foarte greu să admitem că și noi sîntem criticabili, la rîndul nostru. Putem ieși din situația asta? Sigur că putem. Dacă înțelegem că în momentul în care am decis să ieșim în public sîntem supuși criticilor de tot felul. Sigur că putem, dacă prin critici de tot felul înțelegem fix asta, critici, și nu delațiuni, nu amenințări, nu minciuni despre familie și prieteni puse pe orice site... A face critica unei cărți sau a unui eveniment exact asta ar trebui să fie, cu toată doza de subiectivism asumată. Tot scandalul ăsta care ne însoțește ca o molimă de
