Lumea nordicilor continuă să mă surprindă – în cel mai bun mod cu putinţă – oferindu-mi de fiecare dată lecţii fundamentale. Felul în care simt, maniera în care expun personaje, poveşti, situaţii, crize existenţiale, se detaşează din start de orice stil de pe piaţa cinematografică. Cum ar trebui să răspundă individul în faţa unei lumi înţesate de rău, violenţă perpetuată şi accentuată, dar mai ales în faţa răzbunării? Ţine de morală, de etică, de construcţia fiecăruia în parte? Cum te raportezi, în general, în faţa violenţei, atunci când eşti martor şi chiar direct implicat? (...)

Lumea nordicilor continuă să mă surprindă – în cel mai bun mod cu putinţă – oferindu-mi de fiecare dată lecţii fundamentale. Felul în care simt, maniera în care expun personaje, poveşti, situaţii, crize existenţiale, se detaşează din start de orice stil de pe piaţa cinematografică. Cum ar trebui să răspundă individul în faţa unei lumi înţesate de rău, violenţă perpetuată şi accentuată, dar mai ales în faţa răzbunării? Ţine de morală, de etică, de construcţia Publicitate fiecăruia în parte? Cum te raportezi, în general, în faţa violenţei, atunci când eşti martor şi chiar direct implicat? Susanne Bier, regizoarea filmului In a Better World (Într-o lume mai bună) – Oscar pentru cel mai bun film străin – radiografiază natura răului din fiecare dintre noi prin intermediul unor personaje surprinzătoare. Suntem suma experienţelor pe care le trăim şi orice mişcare ori acţiune din exterior se răsfrânge în noi. Povestea pe care o urmăreşte este cea a două familii şi a copiilor acestora care ajung să trăiască periculos pe fondul neînţelegerilor de acasă. Prin ochii copiilor, Susanne Bier insistă pe faptul că numai ei pot iubi şi urî cu înverşunare, iar dragostea şi ura devin un tot în jurul căruia se conturează scenariul. Dar, pe lângă acestea, mai insistă pe mâhnire, vinovăţie