Pe 15 aprilie 1912 Titanicul pleca în adîncuri. Lua cu el o jumătate de lume
Cealaltă jumătate rămînea să povestească despre candelabrele aurite, despre bebeluşi de două luni şi 27 de zile, despre campioni olimpici la tenis ori despre orchestra care a refuzat să lase arcuşurile să se răcească...
Are 85 de ani şi o memorie de elefant. Cînd povesteşte, tremură tot. Şi nu din cauza vîrstei! Vede chipurile oamenilor, retrăieşte acele scene, se agaţă de pieptul personajului imaginar din faţa sa, dă din mîini ca şi cum ar înota, plînge, ţipă.
"Aveam 13 ani. Ne întorceam din Anglia în America natală. Ştiam că pe vas e Richard Norris Williams, jucătorul de tenis. Pedant pînă la nebunie. Juca chiar acolo pe punte, îmbrăcat cap-coadă în alb. Făcea duş, se dădea cu briantină şi revenea bărbierit şi aghezmuit cu odicolon. Un dandy"...
"Cei de la clasa I aveau piscină. Acolo bărbaţii, de pe la şase dimineaţa la nouă, făceau întrecere. Femeile n-aveau voie, ele doar se uitau. Pe puntea G era chiar un teren de squash. Tata-mi zicea că Archibald Gracie, colonelul Archibald Gracie, murea dacă nu-şi începea ziua cu un antrenament. Abia după ce-l termina rădea două pahare cu suc de rodii şi, la masă!"
Nu face niciun efort să-şi aducă aminte. "Filmul" curge fără întrerupere.
Cămilă electrică, aparate pentru...vîslit!
"N-aveam voie în sala de gimnastică, dar priveam pe geam. Biciclete staţionare, maşini pentru vîslit, o cămilă mecanică, un cal. De obicei, aici se petreceau după-amiezile. Starostele locului era Thomas McCawley, un pachet de muşchi. El îi pregătea pe Leslie Williams ori Andy Bowen, doi boxeri profesionişti din Ţara Galilor, care cuceriseră cam tot ce se putea cuceri. Acum mergeau în America, să demonstreze şi acolo că sunt campioni..."
Zdruncinătura puternică
La 23.40 s-a simţit o zd
