Un volum extrem de elegant ca fason, duios-nostalgic scris, cu dichis promoţional conceput şi frumos tipărit poartă titlul jucăuş poznaş interogativ: Care-i faza cu cititul? (Editura Arthur, Grupul Editorial Art, 2010). Avem la îndemîna noastră, pentru degustări rafinate, un grupaj de texte inedite semnate de 25 de literaţi-literatori, de diferite calibre şi specializări. Majoritatea avînd şi ocupaţii didactice, ca să găsim, musai, un criteriu de selecţie pentre cei 25 de autori. Sper că am nu-mărat bine. Excepţii ar face prozatorul Ioan Groşan – nu ştim să aibă şi ore la vreun liceu cu profil mate-fizică, dramaturgul Vlad Zografi sau prozatorul Cristian Teodorescu, care ostoieşte mult în publicistică. Etc. Dacă Mircea Cărtărescu scrie în mai toate genurile (nu ştim, încă, nimic în zona dramaturgiei), Florin Bican excelează ca traducător, aşa cum nu ştim ca dna Laura Grunberg să fi comis şi literatură-literatură. Doar două exemple. Lăsăm deoparte ideea de a găsi un criteriu – singurul criteriu funcţional în România este lipsa de criterii – şi îl amintim pe profesorul Liviu Papadima, cel care a alcătuit şi coordonat această antologie de texte dedicată cărţilor şi primelor lecturi. Despre asta este vorba. Sînt frumoase mărturii ale autorilor, care ating diferite momente ale istoriei, nu doar personale. Este clar că dl Neagu Djuvara a beneficiat de alt context existenţial decît Ioana Nicolaie, Ioana Bot sau Ioana Pârvulescu. Aşa cum, în cazul lui Vasile Ernu, intervine şi geografia, nu doar istoria, în alcătuirea unei secvenţe amintiriste. Cu toate că se adresează, dacă am înţeles bine, copiilor între 10 şi 14 ani –, o prefaţă duios lămuritoare este semnată de Florentina Sâmihăian – textele sînt extrem de frumos alcătuite. De parcă fiecare ar fi scris ceva special pentru propriul copil, ca să-i deschidă apetitul pentru citit. Căci altminteri computerul, la care au