Cand auzi "taximetrist", te gandesti automat la claxoane, injuraturi sau tarife umflate. In rare cazuri, soferul de taxi e asociat cu un exemplu in respectarea Codului Rutier.

Ba unii taximetristi te privesc dubios, nu pentru ca ai fi femeie ori pentru ca frigul si ploaia din aprilie te-au prins in balerini, ci pentru ca ai spus cuvintele magice: "va rog" si "multumesc".

La volanul unui taxi se intampla multe, iar povestile sunt care de care mai savuroase. Colorate sunt insa si pataniile de pe banchetele din spate ale masinilor galbene.

De la ramarci rautacioase, doctrine politice bine inradacinate ori declaratii spontane de amor, taximetristii sunt, fara sa vrea, martori la scene fara perdea din viata clientilor.

Taximetristul, un soi de Ion Creanga bucurestean

Taximetristii bucuresteni care-si fac veacul prin Grozavesti sunt bine cunoscuti de studentime.

Eu, una, am invatat sa ma feresc de taxiurile cu numere sugestive, precum "xxx", de cand un sofer tuciuriu mi-a cerut 30 de lei pana la Unirii, pe-o cursa care nu face mai mult de 10 lei. Culmea, cu aparatul pornit si cu tarif de 1,39 de lei pe kilometru.

Insa in diminetile in care alarma telefonului refuza pur si simplu sa sune, nea' Vali, taximetristul matinal din fata campusului studentesc, mi-e prieten de nadejde.

Nea' Vali foloseste mai multe cuvinte pe secunda decat leii pe kilometru indicati pe tariful de pe usa masinii. Inca de la prima cursa, am aflat ca are 67 de ani, cum ii cheama si cu ce se ocupa fiecare din cei trei copii si cinci nepoti ai sai, la ce e bun laptele de capra si cine merita sa fie presedinte.

Daunazi, mi-a spus ca el e ca un porumbel si, pentru prima oara de cand strabatem Bucurestiul impreuna, a tacut pret de cateva clipe. Nu stiu ce ma intrigase mai tare, afirmatia lui ori faptul