Despre José Rizal, medic oftalmolog, pasionat de pictură, filosofie, limbi străine, explorator şi colecţionar, devenit erou naţional şi părintele independenţei statului Filipine, aflăm de la dna dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, la rubrica „Jurnalul unui medic cosmopolit“. (...)

În sud-estul Asiei, între Taiwan şi Indonezia, se află arhipelagul Filipine, format din peste 7.000 de insule. Dintre acestea, 800 sunt încă nelocuite, iar două – Luzon (pe care se află capitala Manila) şi Mindano – sunt cele mai mari şi reprezintă 66% din suprafaţa totală a arhipelagului. Relieful este în parte muntos, iar din punct de vedere tectonic zona este instabilă, cu frecvente cutremure şi erupţii vulcanice. Climatul este tropical, cu musoni şi taifunuri, mai ales în partea de nord, iar flora şi fauna sunt de o mare varietate. Despre primii locuitori ai acestor insule se ştie prea puţin, dar se presupune că ar fi fost aşa-numiţii negritos, un fel de pigmei (mici de statură), cu pielea de culoare închisă, care astăzi mai reprezintă doar 5% din populaţie. Restul este format, în mare parte, din malaiezieni subras (de rasă mongoloidă, veniţi din Sumatra prin secolul al XIV-lea) şi din chinezi. Insulele au fost descoperite în 1521, de un portughez aflat în slujba spaniolilor. Abia după cucerirea Mexicului, spaniolii au colonizat fără mare rezistenţă insulele din nord şi le-au numit Les Felipinas, după prinţul spaniol ce avea să devină mai târziu regele Filip al II-lea. Mişcarea de rezistenţă naţională împotriva spaniolilor a apărut mai târziu, ca urmare a discriminării populaţiei băştinaşe de către emigranţii spanioli veniţi să se stabilească în număr din ce în ce mai mare. Cu toate acestea, sosirea primilor spanioli a rămas în memoria colectivă şi este sărbătorită şi astăzi în insula Bohol, în aşa-numitul festival al „înrudirii de sânge“ (în fotografia