Printr-o bizară ironie a întîmplării, Germania trasează două paranteze pe cît de diferite pe atît de dificile în opera şi biografia lui Cioran: rătăcirile juvenile în hăţişul idealurilor fascistoide din perioada anilor ’30, incluzînd şi intervalul bursei sale de studii la Berlin, München şi Dresda, şi episodul iubirii sale tîrzii şi disperate, la anii senectuţii, pentru o mult mai tînără pe-atunci profesoară din Köln.

Dacă la scurtă vreme după discutabila lor publicare în volum, în Germania, mărturiile epistolare ale acestui amor au fost retrase din circulaţie prin decizie judecă torească, o parte din articolele expediate de Cioran în ţară între anii 1931 şi 1935, precum şi cele scrise pînă în 1937, văd acum lumina tiparului, în traducere germană, la Editura Suhrkamp, sub titlul Despre Germania. Selecţia celor 25 de articole, dintre care unele nu au mai fost reeditate nici în ţară, traducerea lor precum şi postfaţa antologiei poartă semnă- tura lui Ferdinand Leopold. Lansată în librării la mijlocul lunii martie, destinată să marcheze centenarul Cioran, cartea deţine toate prerogativele unui „eveniment” nu tocmai obişnuit.

Experienţa celor două totalitarisme prin care i-a fost dat Germaniei să treacă a generat aici o sensibilitate net mai sporită decît oriunde altundeva în Europa faţă de extremismele de orice fel şi, în mod cu totul special, faţă de cromatica lor brună. Nu mai puţin adevărat este însă că şi în România „trecutul deocheat” al lui Cioran, cum se intitulează studiul Martei Petreu, ca şi foarte controversatul eseu Uitarea fascismului de Alexandra Laignel-Lavastine, ambele lucrări citate în bibliografia orientativă a volumului Despre Germania, au făcut să curgă suficientă cerneală şi fiere. „Pata brună de pe vesta albă a ilustrului sceptic” – constată Editura Suhrkamp – este însă cea care a atras cu precădere privirile cronicarilor şi