"Nici Biroul, nici Parlamentul nu le tenteaza. Un camin confortabil, un sot iubit si o droaie de copii fericiti este ceea ce ele iubesc ce mai mult". Aceasta era formula preferata a lui Hitler vis a vis de femeia germana. Ideologii partidului au completat apoi portretul anacronic creat de Hitler si au conturat asa-numitul ideal nazist al feminitatii: femeia sportiva, de un blond nordic, totdeauna vesela, înconjurata de cât mai multi copii. Traditionalul slogan nazist: "Kinder, Kuche, Kirsche" (copii, bucatarie, biserica) a fost repede îmbratisat de femei, chiar daca ele au mai revendicat, de asemenea, si "Krakenhaus und Kultur" (spitale si cultura).
Chiar de la începutul anilor 20, spune Anna Maria Sigmund în Les femmes du III-e Reich, femeile si-au facut aparitia în interiorul Partidului nazist, cu diferite ocazii. Misoginia manifesta a barbatilor le-a determinat sa-si creeze propriile lor structuri, un soi de miscare paralela cu a barbatilor. Cochete si sportive, precum Eva Braun, burgheze divortate, precum Magda Goebbels, aristocrate aventuriere, precum Carin, prima sotie a lui Göring, militante si propagandiste, precum Gertrud Scholz, ele vor juca, psihologic vorbind, un rol esential nu numai în viata sotilor lor, ci si în instaurarea celui de-al III-lea Reich...
Fascinatia unui personaj malefic
Hitler nu a ignorat câtusi de putin acest fenomen. El a remarcat faptul ca, începând din anul 1924, a aparut, pe neasteptate, o miscare a femeilor atrase de politica. "Aceste femei erau cele mai bune propagandiste ale partidului. Ele îsi convingeau sotii sa i se alieze lui Hitler, îsi sacrificau timpul liber în favoarea entuziasmului politic", avea sa scrie în memoriile sale Heinrich Hoffman, fotograful partidului.
Hitler a stiut sa exploateze cu rafinament simpatia partizanelor sale. În timp ce afara se desfasurau lupte de strada, în timpul carora pa
