Cum ar fi dacă într-un an s-ar hotărî toţi românii să-şi petreacă vacanţa în ţara lor? Să-şi ia inima-n dinţi şi să înfrunte vicisitudinile cazării nu tocmai confortabile pe litoral, plictiseala staţiunilor îmbătrânite, dar folositoare (precum Lacu Sărat, Eforie sau Herculane), sau drumeţiile cu efect imediat în reducerea circumferinţei abdominale.
Să străbată ţara dincolo de îndemnurile doamnei ministru al Turismului şi să umple staţiunile, ca să-i facă invidioşi pe cei străini care nu şi-au făcut rezervare din vreme. Plajele să fie pline, chiar dacă unele nu sunt amenajate cum ar trebui, iar altele - murdare, pentru că încă mai există printre noi exemplare care preferă să-şi ţină gunoiul sub preş. Cum ar fi să urce românii iarăşi, plini de curaj, în trenurile care circulă din ce în ce mai încet (din cauza nesiguranţei liniilor)? Ar avea, în schimb, mai mult timp de admirat peisajele superbe, în contrast absolut cu urâţenia oraşelor neîngrijite, prost administrate, sluţite de construcţiile noi amplasate aiurea şi dominate de haitele de câini vagabonzi. În plus, dacă s-ar aglomera garniturile, sigur ar scădea afluenţa maşinilor la benzinării, iar cei care conduc ţara ar folosi, poate, mai judicios timpul pierdut pe găsirea unei soluţii de îngheţat preţul benzinei. Şi am câştiga mai mult din reducerea poluării.
Şi, apropo de preţurile mari la combustibili şi de poluare, Primăria ar putea pune la bătaie parcuri cu biciclete de închiriat, aşa cum există deja în multe oraşe din ţară. Bicicletele şi câteva piste special amenajate pe bulevardele largi ale Brăilei ar schimba faţa oraşului.
Şi ce-ar fi dacă măcar o jumătate din an ne-am îndârji să cumpărăm produse româneşti sau măcar fabricate în România? Şi, mai mult decât atât, să facem piaţa în piaţă, nu în "market", printre rafturile cu mărfuri importate de te miri unde. Să simţi coaja ş
