Intr-o zi, verisorul meu m-a luat la pescuit.
Vremea era frumoasa, tocmai buna sa prindem pesti. Apa lacului era transparenta si se vedeau plantele, printre care inotau cativa pestisori. Atentia mi-a fost atrasa de o bula de aer ce se misca cand in sus, cand in jos, unde se contopea cu un clopot argintiu. Mi-am intrebat varul ce este bula aceea care se plimba pe planta de apa. Raspunsul a fost ca este un paianjen, iar clopotul este adapostul lui subacvatic, pe care l-a construit cu greu. M-a impresionat micul si harnicul paianjen si am inceput sa simpatizez aceste vietuitoare, pe care le-am urmarit toata vara, asemenea unui detectiv. Au trecut anii, iar interesul si curiozitatea fata de aceste fiinte s-au accentuat. Mi-am mutat "observatorul" acasa. In mica mea curte, sunt mai multi arbori si arbusti, pe care, la diferite inaltimi, si-au intins plasele paianjenii. Cel mai mult imi placea sa privesc cum micutii paianjeni, atarnati de firele de matase, erau raspanditi de vant. Intr-o seara, cazandu-mi o minge dupa niste tufe si vrand sa o iau, am rupt panza unui paianjen. Atunci am simtit o intepatura pe mana, locul s-a inrosit, s-a umflat si a inceput o mancarime neplacuta. Am fost pedepsita de constructorul ce cu migala isi inalta edificiul.
Anul trecut am avut curiozitatea sa vad cum isi construiesc paianjenii panzele. Mi-am ales un paianjen rotofei, de culoare ciocolatie, punandu-i numele Perfida. Isi gasise un loc intre doua plante ornamentale, crescute in ghivece. Intinzand firul cu ajutorul picioarelor posterioare, si-a facut un cadru in forma de stea pe care a tesut mai multe raze si spire ce erau aproape invizibile. Constructia panzei a inceput in zorii zilei si a fost gata seara. Urmatoarele zile, am vazut-o stand in centrul plasei, gata sa-si primeasca victimele. Uneori se ascundea dupa o frunza, intr-un colt al plasei. Am prins o musca si a
