Poziţionată pe piaţă drept gadgetul care îţi oferă imagini tridimensionale (fie imagini, fie jocuri video) ce nu mai necesită purtarea ochelarilor specifici, Nintendo 3DS aduce şi mai mult de atât: „augmented reality” (AR). Consola vine cu un joc preinstalat, dar şi cu un număr de şase „cartoane”, de pe care se accesează o serie de jocuri (AR), prin intermediul uneia dintre cele trei camere cu care este dotat gadgetul, camere cu care se pot face şi fotografii 3D. Pentru primele luni de la lansare, preţul de achiziţie al unui joc nou este de 280 de lei. Fiecare joc poate fi mutat din 3D în 2D graţie unui buton aşezat în partea superioară a consolei. Recomand citirea instrucţiunilor legate de imaginile 3D, mai ales pentru cei cu copii cu vârste mai mici de 6 ani sau pentru cei cu diverse probleme de vedere. Scrie clar, în informaţiile disponibile chiar în memoria gadget-ului, că nu se recomandă imaginile tridimensionale pentru cei mici.
Ecranul superior al consolei, cel pe care apar imaginile tridimensionale, are o rezoluţie de 800x240 şi o diagonală de 3,52 inci, ecranul inferior este tactil (stylus inclus) şi are o rezoluţie 320x240. Designerii nu au modificat amplasarea tradiţională a butoanelor de control, în schimb au mai adăugat Circle Pad (control analog 360 grade).
Dar să revenim puţin la „augmented reality”. Termenul nu este nou, putând fi considerat chiar un pas intermediar între realitate virtuală şi holograme. Spuneam despre cartoanele cu care vine la pachet consola Nintendo 3DS. Cartonul din care „răsare” jocul video 3D/2D trebuie poziţionat pe o suprafaţă plană, la o distanţă de aproximativ 40 cm de consola care îl „fixează” prin intermediul camerei video. În timpul în care ne jucăm, nu trebuie să mişcăm cartonul şi nici să apară ceva între consolă şi obiect. Realitatea virtuală care apare în mediul real din care facem parte