Din cărţile care ma calcă pe nervi.

Chefliu, curvar, iubitor de cîini şi de Mateiu Caragiale, Ion Barbu mi-a luat piuitul în adolescenţă cu poeziile lui. Şi după ce i-am citit şi viaţa, lapidar povestită într-o prefaţă de prin anii optzeci, l-am bătut la cap pe Crohmălniceanu să-mi vorbească despre el. Profesorul ar fi vrut şi nu prea. Îl cunoscuse pe Ion Barbu şi după ce-i trecuse criza de nebunie cu realismul socialist Croh se luptase ca poeziile bătrînului matematician să reapară, fiindcă fusese pus la index. Îmi spune profesorul, cam cu jumătate de gură, că Dan Barbilian simpatizase în tinereţe cu legionarii, dar că asta nu fusese o chestie de durată, aşa o rătăcire care-i trecuse repede. De la el atîta am scos. Mai rîcîind în stînga şi în dreapta, aflu că tot pe atunci Ion Barbu se certase cu prietenul lui, Tudor Vianu. Ca să-mi spună ceva mai tîrziu Marin Mincu, uimit că nu ştiam atîta lucru, că poetul îl repudiase pe prietenul său Vianu fiindcă era evreu şi că mai şi scrisese nişte ode închinate Căpitanului. Mai departe, aici.

Din cărţile care ma calcă pe nervi.

Chefliu, curvar, iubitor de cîini şi de Mateiu Caragiale, Ion Barbu mi-a luat piuitul în adolescenţă cu poeziile lui. Şi după ce i-am citit şi viaţa, lapidar povestită într-o prefaţă de prin anii optzeci, l-am bătut la cap pe Crohmălniceanu să-mi vorbească despre el. Profesorul ar fi vrut şi nu prea. Îl cunoscuse pe Ion Barbu şi după ce-i trecuse criza de nebunie cu realismul socialist Croh se luptase ca poeziile bătrînului matematician să reapară, fiindcă fusese pus la index. Îmi spune profesorul, cam cu jumătate de gură, că Dan Barbilian simpatizase în tinereţe cu legionarii, dar că asta nu fusese o chestie de durată, aşa o rătăcire care-i trecuse repede. De la el atîta am scos. Mai rîcîind în stînga şi în dreapta, aflu că tot pe atunci Ion Barbu se certase cu prietenul lui, Tudor