Preţurile apartamentelor şi caselor prezentate la ultimul târg imobiliar organizat în Capitală nu sunt cu mult diferite de cele afişate înaintea începerii crizei economice. Ofertele sunt ca în fiecare an: apartamentele vechi sunt prea scumpe pentru dimensiunile de care dispun, iar imobilele noi par proiectate pentru un cumpărător cu buzunarul larg.

De la începerea crizei economice în România, una dintre frazele repetate obsesiv de către agenţii imobiliari a fost: „Scad preţurile de vânzare ale apartamentelor vechi şi noi". Aceasta a fost percepută, deopotrivă, ca o încurajare de cei care n-au apucat să-şi cumpere un apartament în vremurile de prosperitate economică şi cu deznădejde de cei care au investit sume enorme în perioada 2007-2009. „Oferta" îşi arată însă limitele după o scurtă plimbare la târgul imobiliar tIMOn, organizat în această săptămână în Bucureşti. Adevărata piaţă imobiliară Anunţat în presă ca fiind locul unde „apartamentele vechi şi noi sunt la acelaşi preţ", talciocul imobiliar din centrul Capitalei se prezenta, ieri, ca o adunătură de tarabe, agenţi imobiliari disperaţi şi câteva zeci de persoane zbătându-se confuze printre sutele de pliante cu preţuri şi amplasamente. În rest, ceea ce era cu adevărat ieftin în zonă era biletul de intrare: 5 lei. Primul lucru pe care-l puteai vedea la intrarea în marele cort ce a găzduit târgul imobiliar tIMOn era fumul. Mult fum înălţându-se din podeaua locului, ca la un concert rock. Soliştii lipseau, în locul lor însă se prezentau câteva domnişoare, cu înălţimi ce depăşeau lejer 1,85 metri cu tocuri, uitându-se de sus la tine. Primeai primele câteva zeci de pliante şi, înarmat cu optimism, o puteai apuca încetişor pe poteca dintre tarabele cu oferte. Marea înghesuială nu era însă în zona rezervată cartierelor rezidenţiale şi locuinţelor noi, ci în cea populată cu sute de afişe cu preţuri ale locuinţelor