- Pustia calugarilor de la Sihastria -
Multe se spun despre Rapa lui Coroi, o oaza de singuratate pazita, din doua parti, de doua mari cetati calugaresti: Sihastria si Sihla. O pustie a calugarilor, loc de incercare a rugaciunii lor isihaste, misterios si plin de cotloane secrete, in care se zice ca, odata asezat cu genunchii si grumajii plecati la rugaciune, nimeni nu te mai vede si nimic nu te mai atinge - nici gerul, nici foamea, nici bolile. Chiar si parintele Cleopa (cel care a strabatut la pas toti muntii Moldovei) recunostea sfintenia locului si, cand intra in poiana lui Coroi, avea grija sa se descalte de opincile lui ciobanesti, emotionat ca picioarele lui calcau numai si numai pe oseminte de mari cuviosi. In acel loc s-au stins in floarea varstei fratii lui cei buni, frati de sange: rasoforul Vasile si monahul Gherasim Ilie - amandoi postitori aprigi; amandoi plecati in mare graba la cele vesnice, avand aceeasi varsta, de 29 de ani, si acelasi drag de liniste, de rugaciune, de isihasm.
Marii rugatori ai infranarii
Parintele Cleopa Putini oameni stiu ca parintele Cleopa a mai avut noua frati, iar cu doi din ei, Gherasim si Vasile, s-a calugarit deodata si a sihastrit intre Sihastria si Sihla, dupa ce staretul Ioanichie Moroi i-a pus sa stea la poarta manastirii si sa dea cu nuiaua intr-o cioata de copac. La sfarsit, dupa trei zile, staretul i-a chemat la el si i-a intrebat: "A zis ceva cioata? S-a plans ea de frig? S-a plans ca n-are de mancare?... Ei, de-acu' inainte asa sa faceti si voi, daca vreti calugaria". Incins cu brau lat de lana si sprijinit in nelipsita lui boata de pastor, parintele Cleopa le vorbea oamenilor simplu si direct, pe "limba lui de tarana". Le vorbea si ii invata intruna, chiar si cand tacea sau ii mustra cu privirea, dincolo de cuvinte sau alte mirari lumesti. Intr-un singur loc se oprea
