În locurile care odinioară adăposteau aurul ţării de furia războiului sunt câteva privelişti memorabile. Una dintre acestea este Piatra Andreaua, o stâncă cu formă ciudată, ca nişte mâini împreunate pentru o rugăciune. E greu să te hotărăşti încotro să-ţi îndrepţi mai întâi paşii când ajungi în orăşelul de la poalele Masivului Vâlcan. Fiecare colţ al Tismanei are ceva special şi ţi se strecoară în inimă.
Vrei să mergi să te rogi la Mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească sau să urci în munţi, la schiturile Cioclovina de Sus şi de Jos? Vrei să ajungi la una dintre cele nouă arii naturale protejate din zonă sau îţi doreşti să intri şi tu în peştera care a adăpostit tezaurul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Orice alegere ai face, simţi că vrei să vezi totul, să nu cumva să-ţi scape ceva. Tismana e un răsfăţ pentru suflet. Şi e unul dintre locurile acelea care te fac să te simţi mândru de ţara ta.
Toboşarul anunţă ştirile
Drumeţia noastră a început din satul Sohodol, acolo unde se află aria protejată Piatra Andreaua. Până în localitate e uşor de ajuns cu maşina. Din şoseaua spre comuna Padeş se desprinde, spre dreapta, un drum comunal, de-a lungul căruia sunt înşiruite Costeni şi Izvarna. Urmează mai multe suişuri şi coborâşuri, apoi zăreşti Sohodolul, scăldat în lumina caldă care inundă valea pârâului Pocruia.
Ghidul nostru este Nicolae Tomoniu, fost profesor de matematică, acum pensionar şi un împătimit cercetător al istoriei locale. „Satul Sohodol se distinge prin faptul că aici încă se păstrează obiceiul ca noutăţile şi veştile să fie anunţate localnicilor de către un toboşar", explică dascălul. De fiecare dată când are de dat vreo veste în sat, Mihai Frăţilescu urcă pe Vârful Cornului, un deal din împrejurimi. Traseul nu-i greu defel. Oricine îl poate străbate în cel mult un
