Tragedia de aproape acum un secol, când 1.500 de oameni au murit în apele îngheţate ale Atlanticului de Nord, a schimbat legislaţia maritimă internaţională. În jurul Titanicului s-au ţesut zeci de poveşti.
În cea mai mare castrofă navală pe timp de pace, din noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, şi-au pierdut viaţa 1.517 din cele 2.223 de persoane aflate la bord, inclusiv o parte din echipaj. Titanicul fusese construit în şantierele Harland &Wolff din Belfast, Irlanda, la comanda companiei maritime White Star Line şi cu finanţarea miliardarului J.P. Morgan. Era cea mai mare navă de pasageri din lume, surclasându-le cu peste o mie de tone pe suratele ei Britannic şi Olympic, deplasamentul giganticei nave fiind de 46.238 de tone.
Titanicului măsura 269,1 metri, o lăţime de 28 de metri şi o înălţime de la punctul de plutire până la puntea principală de 18 metri. Au fost montate 29 de cazane alimentate de 159 de furnale cu cărbune care îi puteau oferi o viteză maximă de 23 de noduri (23 de mile marine pe oră, aproximativ 43 km/h) şi o putere maximă de 59.000 de cai putere. Numai trei din cele patru coşuri înalte de 19 metri erau funcţionale. Al patrulea, folosit numai pentru ventilaţie, a fost adăugat pentru a face nava mai impozantă.
Lux şi opulenţă
Nava putea transporta un număr maxim de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj. Vaporul fusese special proiectat pentru a concura pasagerele Mauretania şi Lusitania, ale companiei rivale Cunard. Titanic a surclasat toate pasagerele rivalele prin lux şi opulenţă. Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziţie un bazin de înot, o sală de sport, băi turceşti, baie electrică şi o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă şi alte decoraţiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o verand
