Unii români şi-au băgat banii la FNI, alţii la Caritas. Emilia şi Valerie Boldeanu, doi braşoveni pensionari, au visat să-şi valorifice agoniselile cu ajutorul vecinilor. Rezultatul a fost acelaşi: bătrânii au rămas fără aproape 10.000 de euro, iar vecinii nu le mai dau nici „bună ziua!”. Naivii au apelat la justiţie, însă nici după trei ani n-au reuşit să lichideze vreun bun de-al vecinilor, chiar dacă aceştia şi-au deschis firme cu banii împrumutaţi

Emilia (64 de ani) şi Valerie Boldeanu (91 de ani), doi vârstnici care locuiesc în cartierul Florilor, şi-au vândut în 2008 casa părintească, moştenită de la părinţi, în judeţul Constanţa. Banii, vreo 350 de milioane de lei vechi, nu i-au băgat nici la bancă, nici la saltea. Au convenit să se joace de-a banca şi să le ofere un împrumut vecinilor, Ancuţa şi Adrian Ceicu, pe un an. „Dobânda pe care trebuia să iau de la CEC am trecut-o în înţelegere, pentru că aşa ne-am înţeles noi. El a zis. Vă dăm 15%”, ne spune Emilia Boldeanu, păgubita.

„N-a mai vrut

să dea niciun ban”

Bătrânii susţin că Adrian Ceicu şi-a făcut vreo două firme cu banii lor. Când a trecut anul şi a venit momentul să le înapoieze banii, bătrânii s-au trezit cu o nouă rugăminte, în valoare de 1.500 de lei. Bătrânii au plătit pentru naivitatea lor şi s-au trezit câteva luni mai târziu că trebuie să apeleze la instanţă, întrucât Adrian Ceicu nu le mai dă nici măcar un „bună ziua” gratuit, când se întâlnesc pe scară. De atunci au trecut trei ani. „N-a mai vrut să dea niciun ban şi atunci ne-am hotărât să ne adresăm justiţiei. I-am dat în judecată pe 10 decembrie 2008, pentru suma de 31.000 de lei. Am câştigat procesul, s-a dat hotărârea în data de 7 iunie 2009”, îşi aminteşte Emilia.

Nu se pot atinge de el

Bătrânii au apelat şi la un executor judecătoresc, însă n-au avut sorţi de izbândă. Executorul