La 57 de ani, când foştii săi colegi Cornel Penu, Cristian Gaţu, Ghiţă Licu sau Ştefan Birtalan se ocupă deja de nepoţi şi se plâng de reumatism, Cezar Drăgăniţă, fosta extremă a echipei naţionale de handbal masculin, dar şi a Stelei din anii ‘70-’80, joacă încă la echipa Interhandball Bucureşti, o echipă din Liga a II-a. La 57 de ani, când foştii săi colegi Cornel Penu, Cristian Gaţu, Ghiţă Licu sau Ştefan Birtalan se ocupă deja de nepoţi şi se plâng de reumatism, Cezar Drăgăniţă, fosta extremă a echipei naţionale de handbal masculin, dar şi a Stelei din anii ‘70-’80, joacă încă la echipa Interhandball Bucureşti, o echipă din Liga a II-a.

Drăgăniţă e pensionar încă din 2009, dar joacă la fel ca în tinereţe. Se antrenează conştiincios, “trăgându-i” după el pe mai tinerii săi colegi, şi evoluează în meciuri oficiale pentru clubul bucureştean din a doua ligă. “Handbalul a rămas dragostea mea! Joc de plăcere şi fac câteva ore de sport zilnic. Mai ies cu băieţii la o partidă de fotbal sau de tenis”, mărturiseşte extrema, care strânge din dinţi pentru a trece peste durerea pricinuită de două operaţii, la tendon şi la umăr.

«Regimul-minune»: bere, mici şi mişcare

Drăgăniţă spune că încearcă să le insufle mai tinerilor săi colegi mentalitatea de învingător pe teren, dar în afara lui ştie să se şi distreze. Cu moderaţie, însă. “După meciuri, indiferent de rezultat, mergem cu toţii la restaurant şi mâncăm câte 100 de mici. Bem şi bere, dar nu mai mult de două sticle. Îmi amintesc că am consumat una chiar şi la antrenamentul din dimineaţa finalei Cupei Campionilor Europeni din 1977, pe care am câştigat- o!”, explică handbalistul “regimul campionilor” din Liga a II-a. Acesta rememorează şi cum erau derby-urile dintre Steaua şi Dinamo: “Ne omoram pe teren, dar după meciuri mergeam împreună la şpriţ”.

Părinţii lui, condamnaţi de comunişti

Drăgăniţă povest