"N-ar fi trebuit sa plec din Romania. Locul meu era aici"
Actor de varf in anii '80, atat pe scena, cat si pe marele ecran, a ales libertatea occidentului, in speranta ca isi va gasi mai repede celebritatea. Un vis frumos, pe care ar fi reusit, poate, sa-l realizeze, daca sufletul nu i s-ar fi impotrivit. Sufletul lui "de acasa", din Romania, care s-a incapatanat sa-l urmeze in peregrinarile lui. Si cum un actor, fie el cat de mare si de celebru, nu poate trai fara identitate sentimentala, dupa 21 de ani de absenta, Bogdan Stanoevici s-a intors de unde a plecat: acasa. Cu gloria deplina nu s-a intalnit deocamdata, ci numai cu fericirea. Dar inceputul e bun
Panza de paianjen
- Ai parasit Romania in plina glorie, in 1989, dupa succesul filmului "Sania Albastra", al lui Ioan Carmazan. De ce?
- Au fost trei motive esentiale, care s-au acumulat si s-au inlantuit. Primul: ma saturasem de anormalitatea vietii in comunism, care imi cerea sa ma "descurc" permanent, in fiecare clipa a vietii mele. Sigur, eram o figura cunoscuta, aveam un statut privilegiat, ceea ce insemna ca reuseam sa-mi asigur traiul pentru mine si mama mea (parintii mei s-au despartit cand aveam un an si jumatate), mult mai bine decat altii. Altfel mi se deschideau mie usile la macelarie sau la cantina de partid. Deci, din punctul asta de vedere, nu ma puteam plange. Dar incepusem sa ma satur de descurcatul asta pentru orice, in fond, o supravietuire umilitoare si dezonoranta. Al doilea motiv: in 1981, fusesem plecat la Edinburgh, cu Teatrul National, cu piesa "Fata din Andros", in care aveam rolul principal si cu care avusesem mare succes. Ei, acum ar fi urmat sa plecam, in aceeasi formula, intr-un turneu in Germania, numai ca a intervenit un blocaj din teatru, de la Radu Beligan, care nu a vrut sa-mi semneze actele. Sigur, eu aveam dosar prost. Aveam origine n
